Daca ar veni un cutremur, nu i-ar pasa cine sunt, ca sunt multi, buni, veseli si destepti. Nu i-ar pasa de apartamentul acesta probabil interbelic plin de francezi, cativa nemți si mai putine romance. Nu i-ar pasa de tavanul in stil art nouveau sau de candelabrul perfect, nici de spiritul de aici, de masa de la revedere si de galagia vesela, de dezordinea acestui restaurant incognito.
Sforaie baietii si peretii le tin isonul.
Aici s-a mancat bine pui in sos cu biscuiti, orez imbalsamat in 4 arome si salata cu rucola legata cu sos vinegrette. S-a dansat prosteste, dar energic si spiritual pe Macarena si alte melodii mixate de un dj italian. Aici s-a intamplat totul, intr-un apartament cu trecere dintr-o camera in alta, in living-ul ce ar putea fi o capodopera daca cineva l-ar reinventa pe merit. Aici, printre obiecte vechi, prafuite, cu haine, rucsaci, canapele obosite, pahare, oameni, tigari, plastic si spirit tanar, carti si podele scartaietoare, au cantat tacamurile si s-au impletit sufletele.
Doamne, daca n-ar fi femeia, ce haos ar fi pe Pamant! Dar ea exista si nu singura: fara un el, nu e bine.
Dupa toata harmalaia voioasa si de buna intentie, au ramas in varful patului inghetata si trei oameni, privind cum 4 dimineata se lumineaza, facand alegerea suprema: vanilie, razand ca apucatii si ascultand linistea de dupa furtuna. Cantecul lebedei negre nu mai inceta, iar vagabondul se simtea ca un copil pe care mama l-a infasurat bine in asternuturi, sa ii fie cald si bine, in timp ce inghetata era buna si rece.
S-a trezit in susotelile altei limbi si cand toti au adormit linistiti, cautand in toate un telefon sa-si astearna niste ganduri de-a valma si ele, ceva a inceput sa taraie. A crezut ca e alarma de incendiu, dar cum nimeni nu s-a sinchisit de zgomot, si-a dat seama ca e de-al casei. Si cum sa scoti telefonul de sub francez, fara sa il trezesti? Cu ajutorul mamei naturi care l-a culcat bine in asternuri.
De curand, vagabondul s-a dus din nou la Chalet. Se asternuse acolo ceva moale si placut. Aranjat si primitor, cu lumini difuze si labirint de incaperi, apartamentul i-a indemnat la destainuiri. Vin si pareri, vin si amintiri, vin si engleza, franceza si romana, vin si iubiri, vin si dorinte.
Mai tarziu, s-au reintors acolo unde s-au cunoscut, aducandu-si aminte de seara in care au inceput sa zboare. In acea seara, in acel loc, s-au adunat patru oameni care se iubesc diferit, care dansează si inteleg totul. Inteleg libertatea, neconditionarea, ce sunt, ca sunt frumosi asa laolaltă, sinceri si cumpatati, veseli si fara prejudecati. Ei inteleg ca s-ar putea oricand indragosti unul de altul, insa stiu ca zarurile au fost aruncate si ca sunt fericiti cu asta. E greu sa faci pe cineva sa inteleaga ca sufletul e capabil de atata iubire pe care nu o tine doar pentru o persoana sau doua, dar ca el stie cine este cea pentru care sa se pastreze curat si loial. I-au trebuit ani si incercari vagabondului sa inteleaga asta. Si i-au trebuit tot ani sa gaseasca oameni ca el, care sa nu isi limiteze cunoasterea si trairile la ceea ce vine din prejudecati si limite. Ii e bine asa, cu sufletul si mintea deschise si nici nu vrea sa fie altfel. Danseaza pe cuvintele "esti o femeie frumoasa".
