Da... Ce am putut constata ieri a fost o mare veselie. Toata lumea cu chef de vorba si de zambet m-a asaltat cu ganduri frumoase. Se pare ca acesti fulgi au incalzit sufletele oamenilor. Paradoxal, nu? Bineinteles ca nu m-am abtinut sa nu ies un pic pe strazi, sa fotografiez "starea" aceea energica a oamenilor, in fata zapezii. Se mai sapa o groapa, se mai ridicau flacari dintr-un cazan, se mai zgribulea lumea, copiii curatau cu lopetile prin fata magazinelor, ceainariilor si localurilor din Centrul Vechi pentru un banut. Eu alergam pe pustiulica cu lopata in spate. La un moment dat, nefiind atent a cazut. M-a induiosat. Mi-a placut zambetul lui optimist, desi saracia se vedea in hainute. As fi vrut sa ii dau niste bani sa isi cumpere covrigi de pe colt, dar a zbughit-o inainte sa pot face miscarea, in barul de unde avea sa isi primeasca rasplata pentru munca prestata cu unealta. Era un vant destul de anevoios, iar lumea tinea de caciuli si glugi, se intorcea cu spatele, aluneca pe ghetus, se adapostea. Dar nimeni nu era suparat. Cred ca iarna ne aduce aminte ca am fost copii.
De dimineata, stratul prindea proportii. Aglomeratie mare la metrou, dar ne-am furisat. Pe bulevardul Aviatorilor am scos iar camera si am facut fotografia de mai jos.
Azi avem expozitie la Dristor 1, cu asociatia "Bucurestiul meu drag". Ultima din acest an plin si frumos, alaturi de oameni care imi sunt aproape de suflet.
Iarna ne indeamna la povesti. O zi ninsa sa aveti!
Un comentariu:
Va multumesc pentru aprecieri, doamna. Imi place fotografia cu puștiul si lopata! O seara buna!
Trimiteți un comentariu