Vagabondul (14)

Se aseaza in pat dupa ce, cu o lingura de lemn incisa la flacara aragazului, si-a apasat pe coada din coltul gurii. Stie asta de cand era copil. O sa mai dureze pana se vindeca, dar stie ca asta e singurul leac mai rapid.

I s-a nazarit acum in minte mirosul acela de paine calda si proaspata, amestecat cu miros de rosii incalzite de la arsita de afara si cu mirosul de uzina de la care se intorceau parintii, parca si putin prafos.

Dar aici e aer proaspat, dinspre baie vin parfumuri de solutii. Vrea sa plece. Cu ardoare vrea sa plece. Se scoala din pat si suna:

- Hai!
- Hai!

Isi ia bicicleta si pedaleaza cu ravna pe strazi. In cale ii iese o masina. Mana incepe sa ii tremure pe ghidon. Se opreste. Transpira la fiecare emotie. Coboara linistit si asteapta. Deja stie mai mult.

Padurea asta e splendida. In fata, copaci inalti cenusiu-violeti, cu mici itiri de frunze, la poale flori mov si galbene. Si aerul e caldut, de primavara, insorit. E bine. E liber.

Nu s-a mai dus la interviul acela. Toti pun aceleasi intrebari tampite. Nu vrea sa le spuna ce vor sa auda. Oare o sa dispara cuvantul "indigo"? In schimb, si-a luat lumea-n cap pentru o zi si a pregatit o surpriza, numai ca i s-a imbolnavit complicele. A mai si gresit cetatenia in biletul de avion, dar tot surpriza se numeste.

De curand, a venit cineva sa il viziteze. Un drag de om din Iasi de care il leaga o fina si calda legatura. Mai nou, a inceput sa ii scrie scrisori. Uite asa, sa fie mai personal, mai real. Si a mai venit cineva pe la el, cineva plecat mai bine de patru luni prin Africa. I-a desfacut in pat comorile si l-a pus sa-si aleaga. A luat ceva pentru el si ceva pentru mainile calde. Nu s-a putut abtine. Africa a schimbat mult sufletul intors acasa. In bine, in frumos, in generos si curajos, marinimos si iubitor de lume.

Vede din ce in ce mai multi oameni identici. In lucruri de suprafata. Pe internet sunt toti fericiti. Isi creeaza imagini publice. In Sibiu a trait o realitate calma, lina, inradacinata. I-a placut acolo mult. Intre timp, liliacul a inflorit, in spatele curtii e un lac cu barca, Pisicot are pui, closca sta pe oua si bicicletele roiesc pe strazi. Oamenii sunt si tristi, si bucurosi.

Au mai fost si altele, dar vagabondul ce atarna intr-un portret, pe perete, e, poate, mai preocupat sa traisca decat sa isi mai aminteasca.