Oameni fara prezent

Ce ti-e si cu acest iunie plangacios!?
De cum am deschis ochii, mi-am dat seama ca o sa am nevoie de lopeti, sa ajung la metrou. In "vagauna", liceeni de-a "doishpea" erau nehotarati: ori ies afara in ploaie si se duc sa dea proba la matematica, ori mai sed nitelus acolo, la o sueta uscata, cu frezele intacte.
In cartea mea, pe care am avut norocul sa o degust cu loc pe scaun in mare parte, citeam filosofiile unui anume "Jemiol" care vorbea despre noi, oamenii, gandind numai la ziua de maine. Ne numea "oameni fara prezent", iar in asa zisa lui nebunie, avea mare dreptate.
La Pipera era deja soare, iar reflexiile umezelii de pe asfalt anuntau o zi frumoasa. Atunci mi-a revenit in minte filosofia de mai devreme, lucru ce m-a facut sa gandesc ca nebunii, in palavrageala lor fara noima, stiu prea multe si spun totul pe nerasuflate, incurcand ideile intre ele, intr-o inteligenta greu de asimilat de noi, oamenii "normali".

Si uite ca, in digitalizarea in care ne numaram minutele, se mai gasesc oameni care sa revina nitelus la traditii, organizand un eveniment cat se poate de palpabil, cu iz boieresc. Ma refer la Noaptea Sanzienelor, din gradina vilei Mina Minovici. Coronitele de margarete si porcoaiele de fan, tortele aprinse si mirosul de iarba cosita, oamenii indragostiti si copiii dansand in voie pe muzicile boeme, frumoasele Sanziene recitand poezii, actorii tineri jucand pe scena urzita de Dumnezeu drept Pamant m-au facut sa revin la copilarie, cand inca nu stiam ce e calculator, internet, cand inca ma asezam pe un scaun de lemn sau alergam prin gradina, printre porcoaiele de fan, jucandu-ma de-a v-ati ascunselea cu copiii din vecini. Pana si tinuta oamenilor, cu adevarate pretentii la o viata culturala, m-a incantat si m-a binedispus. La final, pentru ca totul sa fie o incantare deplina, s-au incins hore si sarbe, pe muzici populare cu iz atat de romanesc.

Poate ca, intr-o viata anterioara, am fost o domnita, traind printre rochii si crinoline, printre maniere si principii, cu flori in par si palarii pe cap, intr-o casa cu o gradina mare, plina de trandafiri. Altfel, cum sa-mi explic aceasta atractie spre aceasta lume?

Glumim noi, dar mai trebuie sa si muncim. Asa ca ma intorc la pasiunile mele, la stirile zilei si la strategiile de marketing, la rapoartele din leafleti si la aerul conditionat, pentru o zi traita in actualitate. Si pentru ca aseara, cineva s-a indurat de setea mea opzecista de muzica, si mi-a trimis (tot) in mod digital un album Tom Petty, mi-am inceput dimineata cu el, ce-i drept, de pe magnificul "yutub".