Nr. 69 la postare

Am uitat sa va povestesc despre vecinul nostru (asa am stabilit noi, ca era de sex masculin), din blocul de vis-a-vis, care a incercat sa isi ia zilele, aruncand-se de la inaltimea a vreo 10 etaje. Cam acum o luna, cand ma intorceam acasa, vad politie, SMURD, ambulanta si multa lume adunata pe strada. Nu prea mi-am dat seama ce se intampla pana nu am vazut vreo 3 barbati, uitandu-se in sus si spunand: "Hai mai, nu mai coboara odata, ca am inghetat asteptand!?". Atunci am realizat care erau faptele marete la care se lucra. Ajunsa acasa toata lumea, da-i si fa scenarii: ca e un el, ca poate face o fapta romantica, ca poate s-a despartit de o ea, ca poate nu se mai descurca din cauza banilor si a crizei, ca femeile nu recurg prea des la sinucideri si gesturi din astea si tot felul de presupuneri. Pana la urma, nu cred ca s-a aruncat nimeni, zarva s-a stins si intamplarea a ramas doar ca un semn rau.

Saptamana trecuta am fost la un concert mai neobisnuit pentru mine: un proiect de muzica "gipsy", pusa pe fundal de muzica electronica. Mi s-a parut interesant. Lumea era de parere ca formatia suna mai bine inainte de venirea "artistei". Ce-i drept, si mie mi s-a parut ca urechea ei mai trebuia exersata, insa tipa mi s-a parut fotogenica si mi-a oferit "material" fotografic din plin, pentru acea seara. Amuzant, insa, a fost momentul cand, un batranel din primul rand, dadea cu sforul in timp ce tinerele se unduiau in jurul lui, pe ritmurile provocatoare ale celor de la Shukar Collective. Oricum, festivalul de film unde a avut loc si concertul, a debutat cam in dodii, dupa sticlele de bere oferite la intrare (obicei pe care l-am "degustat" prima data in cadrul Centrului Ceh, la prezentarea documentarului Burma VJ), invitatii speciali ai festivalului care au tinut niste cuvantari dubioase (un popa, un viitor canditat la presedintia Romaniei) si filmuletul documentar despre dependenta de caritate, care s-a dovedit a fi doar un subiect fantastic.

La masa, cu colegii, poti afla lucruri interesante: cum un manager general statea la hotel de 5 stele, cum platea 300 euro pe noapte, cum isi lasa valizele la receptie si mirosea acolo a ceapa de te innebunea de cap, cum il suna mereu sotia numai pe fixul de la munci si incepea sa "latre" ca un bichon nesatisfacut (exagerez), cum la fiecare sfarsit de saptamana se ducea in Dubai, unde statea restul familiei si... cum compania platea toate acestea. Dehh... daca nu am papat si noi laptic de care trebuie sa fim destepti si mari. :D

Si mai afli cum au plecat doi romani in Rusia, cu escala in Ucraina si cum, cat timp au fost ei plecati s-a dat o lege prin care era nevoie de viza pentru tranzitarea acestei tari (Ucraina); cum au ramas romanii cu buza umflata in fata ambasadei atunci cand a fost cazul sa se intoarca in tara, ambasada putandu-i ajuta cu viza numai in cazul in care savarseau oamenii o infractiune; cum au stat nemancati vreo 2 zile, iar prima baie si prima bucata de paine cu salam ieftin li s-au parut cele mai bune din viata lor; cum i-a luat o managera de la un hotel la ea acasa si i-a tinut vreo doua saptamani pana au reusit rudele si prietenii din tara, cu interventie pe la ministrul de externe, sa le procure minunea de viza si cum, in final, au facut consulat la granita dintre Ucraina si Moscova, sa poata oamenii sa isi procure vizele. Ideea de baza, pe care eu o desprind de aici, este ca.. traim vremuri confuze :))

Legatura dintre ele? Mereu se iveste ceva din care avem ce invata sau care ne pune pe ganduri. In toate astea, avem putina sare si piper, uneori si gust de ciocolata (data de colegul de munca sau de un prieten pentru ca i-ai ajutat cu ceva). Si daca reusim sa vedem si partea comica in toate povestile astea care ne framanta zi de zi, ne cam place viata si, mai ales, sa o luam noi la tranta pe ea.

Pana atunci, sa ne bucuram ca vin Bon Jovi, Sting si U2 prin Romanica, cat inca nu i-a lasat vocea si barbatia... pardon, prestanta, pe scena ;)). Sper ca nu e doar o vorba in vant ca vine Bono si pe la noi pentru ca deja se plang romanii de costul transportului scenei din Tunisia cu vreo suta douazeci de camioane sau nu stiu cate avioane. Si, pentru ca tot am ajuns la final, melodia saptamanii mele este: http://www.youtube.com/watch?v=-6Y-t85vs4g

P.S.: Care e probabilitatea ca, ducandu-te la un control oftalmologic, intr-o clinica mare, sa iti rezolve cineva problemele cu ochii, sa te asezi confortabil langa reviste si pliante, chiar sa gasesti o revista pe placul tau pe care sa o savurezi - Photo Magazin (singura revista din dotare, in acel moment) - numar din 2010 si sa dai peste o fotografie cu... ?! Eei... pe asta v-o spun alta data.