Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările

luni, 19 septembrie 2011

Bun venit... toamna


Daca asa incepe fericirea, as mai vrea. Si as mai vrea sa inceapa toamna de zeci de ori.

Mi-au crescut trandafiri in obraji. Ca florile din parul brunetelor ce au dansat flamenco. M-am intovarasit cu Sofia, o micuta cu 5 dinti si cu cordeluta roz. Am dansat in gand un tango si mi-am involburat mii de atomi din sufletul meu in volanele ce se rasuceau peste sunetul de castaniete.

Am trecut apoi pe la oamenii chitarilor si ai muntilor. Am lasat o dara de lacrimi pentru camasa de noapte a Mirunei lui Mircea Vintila. Si am plecat incet, sa nu ma stie nimeni.

Iar dupa rosu aprins, a urmat alb. Un vis cu aripi, un vis in care o piata a fost acoperita de fulgi ce au zburat din tolbe de acrobati. Toamna aceasta a venit cu covor de puf alb, inalt de-o schioapa. M-am oprit in loc, am ridicat degetul de pe buton. Cineva ma privea. Am zambit reciproc, minunati de acel moment. Lumea aduna in pumni manunchiuri. Toti se jucau. O mare de oameni pestrita, s-a trasnformat deodata intr-o lume de basm, intr-o lume in care nimeni nu mai era urat la trup sau la suflet. Oamenii radeau si se bateau cu perne dezghiosate deja, aruncate de pe pamant si din cer. Mi-am luat suveniruri in par, in pumni si in gand si am plecat alta.

In drum spre casa, au inceput sa rasara artificii dintre blocuri. Un tip mergea strengareste pe linia de tramvai. Parca juca in propriul film. M-a amuzat.

Si uite asa, cineva a gasit de cuviinta sa imi arunce de la inaltime un strop de bucurie si unul de curaj. Curaj sa spun ca voi pastra mereu in mine un om cu pasi de urias si ochi de copil, ca ii voi dedica fiecare reusita, dar curaj sa continui in bataia vantului o viata daruita, ca o frunza de toamna.

Fac o repetitie, dar si anotimpurile se repeta. Nimic nu poate fi mai potrivit decat "Alegria" http://www.youtube.com/watch?v=fllDB3FK7pI

miercuri, 20 aprilie 2011

Fericirea are forma de "U"


"Va rugam, permiteti inchiderea timpului..." spune intr-o dimineata mecanicul de metrou.

"A iubii... aaaa iubiii" aud in alta dimineata, in pasajul de la Unirii, din partea unui tanar la costum ce canta in gura mare, facand sa clipeasca ochii carpiti de somn ai oamenilor ce se perindau in sens opus.

Tot la metrou: 1.. 2... o zaresc si pe-a treia. Perechile. Indragostitii. Atat de aproape unii de altii. La un moment dat, imaginea triunghiului se clarifica: niciun trecator nu mai strica echilibrul. Regie cu tactica si scop? Trei pasiuni inaltate pe varfuri, cu suvite despletite, un metrou abia sosit care astepta "desclestarea", tinerii ce-si strang odoarele la piept, 3 fete ce se desprind pe rand din bratele iubitoare, 3 baieti ramasi singuri pe peron. Mi s-a parut ciudat momentul, cu atat mai mult cu cat miscarile se repetau la fiecare duo descoperit. Si, desi ma chinuiam sa imi imaginez o fotografie cu ei, in minte se infiripa un film. Totusi, o particica de realitate ce mi-a facut cu mana.

"-Andrei... Andreeei! Unde esti?" striga un tata in bisericuta "Sfantul 5" din Politehnica. Raspund:
"-E in altar!"... O zgatie de baietel cu un capsor blond, tuns bros, care mi-a "bruiat" conexiunea spirituala din timpul rugaciunii, facandu-ma sa revin cu picioarele pe pamant la auzul zdranganitului cadelnitei din altarul ramas fara stapan. Aceeasi zgatie care mai devreme se juca, ca o vrabiuta, pe ghizdul fantanitei din curte.

Cum sa nu zambesti in astfel de momente? Are rost sa te iei dupa "specialistii" ce spun ca pana pe la 25 de ani esti fericit, dupa care urmeaza perioada de afundare, ramanand ca de pe la 40 de ani sa incepi sa te ridici din nou? Eu una nu am de gand sa fiu pe fundul unui "U" in nicio perioada a vietii. Prefer implinirea, de aceea ma consider absolvita de cei 15 ani de coboras. :-)

Un manager destul de maricel de pe la noi (un om extraordinar, de altfel), "adapostea" in podul casei un "homeless". Culmea ca nimeni din familie nu isi daduse seama de prezenta de dincolo de plafon. Cum au descoperit? Pentru ca ii era sete, omul a coborat din "vizuina" dupa o cana cu apa si a dat de nevasta managerului, in bucatarie. Tipete, politie, intrebari... va dati seama. Ce m-a surprins pe mine, insa, a fost faptul ca omul acela nu a furat nimic si nu a facut rau nimanui: doar gasise un loc in care sa stea. Si credeti-ma ca avea unde sa bage mana in sac si inca adanc de tot.

E Saptamana Mare si nu e loc de prea multe cuvinte. Faptele graiesc mai mult, asa ca va las cu bine, dorindu-va liniste si iubire!

[Pentru povestea celor 3 perechi, as spune: http://www.youtube.com/watch?v=moBT_RyZ_I0 Pentru zborul atator si atator invataminte din aceste zile, concluzionez prin:
http://www.youtube.com/watch?v=eD5cg0SyMfI]