Oameni frumosi - un actor

M-am gandit cum as putea sau daca as putea. Daca se cuvine, daca nu sunt prea "ieftina" sau prea novice. Daca nu mi se duce norocul sau daca nu e indrazneala prea mare. Dar cred... cred ca viata trece si ramane doar atat: ...

 

De data aceasta, nimeni nu imi raspunde, nu pun intrebari. S-a intamplat uite-asa. Si m-am lasat cucerita. Ne-am strans la un pahar de vin la "bomboniera". O garsoniera pe la 1 Mai plina cu picturi si carti. Cateva bauturi alese stau pe pervaz: in una sigur e whiskey, ba nu, e tuica veche in care fructele s-au parfumat. Si un pian negru, ros pe la margini. Pe marginea lui roasa se leagana doua picioare de femeie subtire si tanara, cuminti si frumoase. Cu miros vanilat si cu caldura de artist. Aerul. Altcineva sta acum aici: tanara de mai devreme. Dar care-i diferenta? Domnul Mihai Ispirescu e aici, in casa lui. Un domn inalt si dichisit, glumet si deocheat atat  cat se cuvine unui om cu amintiri. 

Se-nsira povestile. De pe la teatru, de pe la carciumi si restaurante. De prin Ploiesti. Cu Nichita, cu Fanus Neagu, cu prietenii de zeci de ani. Cu portii mari cu raci si povesti cu cortina despre barmani, cu rasete si apropo-uri nonsalante.

Inainte fusese vin italian, dulce si rosu ca tineretile, dar s-a terminat. De la domnul Pedro, cel care gateste excelent lasagna, torta de la nonna, orice cu peste si orice desert de la mama lui de-acasa. Ne spune ca ne va gati numai daca il vom chema la noi acasa, iar tineretea rade. Ne cucereste cu romana lui dansanta si zambetul cu accent de italian. Acum, insa, curge vin de "La Nuci". Cateva pahare de cristal arunca clinchete. Rasetele se pierd printre particule de aer cald. Ochii sunt obositi. Dar poezia traieste inca. Acolo, in plamanii unui actor. Eusebiu Stefanescu, un domn. Sarmant si bland, tacut pe alocuri.

Uitasem cum il cheama. Rusine mie! Dar nu puteam uita parul alb si acei ochi care sfredelesc pana in rarunchi si spun: "femeie, esti frumoasa" fara cuvinte. Imi seamana in minte cu Stefan Iordache. Si vocea, din aceeasi cafenea cu iz de tutun. S-a apucat sa ne recite din Ion Mincu, Odysseas Elytis - "Iar ca sentiment, un cristal", Marius Robescu si altii. Cuvinte care te cantaresc cu intelesurile lor: le intelegi au ba? Si o voce de om care a trait. A trait, domnule! Si stii tot: 

"Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita." [...]

("Doamne, daca-mi esti prieten" de Spiridon Popescu, interpretare Eusebiu Stefanescu)

(va rog sa dati sonorul mai tare pentru a auzi inregistrarile)

https://www.youtube.com/watch?v=ehzOXKDZpxk&nohtml5=False
https://www.youtube.com/watch?v=lAghIHE2NGQ&nohtml5=False
https://www.youtube.com/watch?v=JMRYgFAbYJE&nohtml5=False

Atatea cuvinte turcesti, spuse asa, ca intr-o piesa buna, dansand de-a dreptul, jucand in tonalitati cu ele. Pline de-ti lasa gura apa, pline de interpretarea unui actor de vis. Poate ca asa era Bucurestiul pe care eu nu l-am trait. Cu cheful acesta de petrecut actoricesc, cu amestecul cultural si limba asta rauri, rauri de frumoasa, cu oameni care citesc si recita, care canta si danseaza, care iubesc si lupta. Dincolo de raul din afara. Nu e loc de el in seara asta.

https://www.youtube.com/watch?v=1Md3_726IRk&nohtml5=False

("Domnisoara Hus" de Ion Barbu, interpretare Eusebiu Stefanescu)

Domnul Stefanescu e elegant, traitor de-a dreptul, pasional si nostalgic. Seara are iz iernatic. "Esti cetateanul de onoare al sufletului meu" ii spune prietenului sau si il aplaudam. Asa simtim sa facem pentru ca ne credem parte dintr-un public al unui om mereu actor. Mai devreme radeam - raspunsul pentru intrebarea "ce faci?" e intotdeauna "Fac exceptie!", ne spune senin si sugubat. Dumnealui face exceptie, eu nu pot face abstractie. As fi vrut sa mai ascult si povesti, si poeme, si glumite piperate. As mai fi vrut. Dar e bine si atat. E foarte bine. Plecam galagiosi pe scarile blocului de bomboniere dupa ce ne pupam si lasam peretii sa-si odihneasca urechile. Ne luam locurile si gonim cu masinile pe strazile unui Bucuresti care-si are actorii lui...

Restul se traieste de pe locul numarul 7, din sala teatrului. 

Oameni frumosi - Beatrice Iordan

 

Beatrice Iordan are chip si zambet de copil. E o faptura ce pare fragila, dar pe mine m-a uimit cu simplitatea si puterea ei. Odata a venit sa imi multumeasca pentru niste fotografii, dar i-as fi spus eu de mii de ori "multumesc" pentru ceea ce face alaturi de ceilalti colegi, in cadrul formatiei Trei Parale. Alta data mi-a pictat sapte ingerasi asa cum a invatat de la tatal ei, pictor de biserici, pe care i-am daruit celor dragi mie si, mai tarziu, m-a invitat la o piesa de teatru pe podelele de lemn ale Muzeului Taranului Roman. Acolo m-am imprietenit eu, Zana Maselelor, cu Maruca, iar Maruca e mereu in public. Si eu cred ca asta o va ajuta sa creasca frumos tare.

Dupa nitel Hopa Trop intr-o lume plina de copii si de proiecte, am reusit sa ajungem aici. Aici, unde e veselie, modestie si unde am invatat ca...

Ana Neacsa: De cand v-am ascultat si privit in primul concert (ma refer aici la formatia Trei Parale), am ramas cu o imagine de oameni curati, care stiu sa traiasca autentic si sincer. Si mi-am spus: "mi-e drag sa privesc astfel de oameni frumosi!". Ce crezi tu, Beatrice Iordan, omul si artistul, ca ii face pe oameni frumosi?

Beatrice Iordan: Draga Ana, ma adresez tie pentru ca tu esti interlocutorul meu imaginar, nu ma simt cu nimic mai speciala fata de altii; pur si simplu fac ceea ce cred ca trebuie sa fac si ceea ce cred ca e mai bine. Imaginea de simplitate si frumusete de care spui mai sus vine, poate, din faptul ca facem lucruri care ne plac noua, incercand sa nu lasam loc de compromisuri sau orice alte lucruri care ne-ar intrista sufleteste mai tarziu. Desigur, in toate acestea un rol cu totul frumos si de netagaduit Il are Cineva de-acolo de sus, aflat printre nori, care ne deschide drumuri si ne face viata mai lina.

Poate frumusetea unui om vine si dintr-o implinire sufleteasca pe plan familial, dar si profesional. Nu stiu sigur. Dar pentru mine ele merg mana in mana; nu se poate unul fara celalalt. Cateodata, cand vin acasa, ii povestesc fetitei mele ce am facut "azi" si o incurajez si pe ea sa faca la fel. Este de fapt o rememorare a activitatilor de peste zi si un control legat de propria persoana. Asa pot raspunde oricand intrebarii: "Am facut bine ceea ce am facut azi?" Odata ce imi raspund la aceasta intrebare, stiu ce am de facut maine.

Ana Neacsa: Crezi ca ai un rol al tau, o bucatica a ta numita talent sau menire, prin care sa faci ca o parte din lumea ta sa fie mai buna? Iti propui sa faci un scop din a schimba ceva pentru cei din jur?

Beatrice Iordan: In viata mea nu imi propun neaparat scopuri. Nu imi propun sa schimb ceva pentru cei din jur si nu vreau sa sune a egoism. Eu iau totul asa cum este si cum mi se da, iar pe urma nu  fac altceva decat sa duc mai departe ceea ce mi s-a dat. Cred ca o cheie in viata este aceea de a deschide bine ochii si de a vedea ce ti se da, ramanand ca tu sa preiei si sa duci mai departe. Degeaba iti propui si iti doresti sa fii ca altul, nu vei reusi niciodata. Si mai mult, vei avea mereu sufletul indurerat ca nu ai ajuns acolo unde ti-ai dorit. Sa fii tu insuti si sa dezvolti pe cat posibil ceea ce esti, eu cred ca asa ajungi sa fii implinit. 

Cat despre talent, nu cred ca exista om fara talent in ceva. Daca nu e artistic, poate e tehnic sau cine stie? Toti, absolut toti oamenii au ceva care este numai al lor. Eu, de exemplu, sunt lipsita total de afinitati tehnice. Cateodata tehnologia e un mare chin pentru mine si ma inclin cu respect in fata celor ce reusesc sa invarta pe degete acest aspect. Toti avem un rol in a face ca lumea sa fie mai buna.

Ana Neacsa: Pictezi, faci ateliere de teatru cu umbre si teatru de papusi, canti, esti mamica si sotie. Ce te bucura mai mult, ce sperante ai?

Beatrice Iordan: Tot ceea ce fac simt ca imi este dat si toate se imbina. Pictura, muzica, teatrul nu fac decat sa se completeze si sa ma ajute sa invat cum sa le fac pe fiecare in parte mai bine. "Meseria de mamica" este deasupra tuturora, insa. Este cea care ma ghideaza si ma determina sa fac lucrurile cat mai bine. Imi doresc ca fetita mea sa fie mandra de mine cu anii. Asta este pentru mine cea mai mare bucurie. 

Ana Neacsa: Neagu Djuvara spunea ca unii dintre noi ramanem cu tineretea la o anumita varsta. Simti ca ai ramas statornica in spirit la o alta varsta decat cea oficiala? Daca da, ne spui cum e tineretea ta?

Beatrice Iordan: Nu stiu ce sa spun. Simt ca timpul m-a schimbat, dar nu neaparat in rau. Am invatat mult, iar lucrul permanent cu copiii m-a ajutat sa ma inteleg pe mine mai bine, sa fiu mai grijulie cu ceea ce fac si in ceea ce simt, cu ceea ce vorbesc sau gandesc. Gesturi care nu par a fi importante pentru noi, pot afecta pe cei de langa noi. De aceea, trecerea timpului m-a facut atenta intr-un mod diferit asupra gesturilor mici care pot parea nesemnificative, dar care se pot transforma in lucruri rele. Da, ma simt tanara, cu toate schimbarile care au venit cu timpul. E tineretea aceea matura, care ma ajuta sa fiu o mama buna si iubitoare.

Ana Neacsa: Ce consideri ca te face pe tine deosebita? Pentru ca, pentru mine, esti deosebita de la muzica pe care o canti, de la tinuta pe care o ai, de la felul in care o implici pe Maruca in ceea ce faci, pana la felul in care zambesti ca un copil care nu are nimic de ascuns si felul acela naiv de a picta ingeri.

Beatrice Iordan: Cateodata cred ca parerea celorlalti este data de parerea ta despre tine. Eu nu ma consider altfel. Cred, in schimb, in puterea dorintei de a fi tu insuti si de a nu te lasa contaminat de parerile celorlalti legate de fiinta ta. Daca tu simti ca ceea ce faci este bine, si ceilalti vor crede la fel, iar daca te lupti din rasputeri sa faci lucurile care ti se potrivesc, n-ai cum sa dai gres. Eu cred ca aceasta e o cale prin care poti deveni implinit.

Cu Beatrice puteti sa va vedeti pe oriunde e rost de ceva cu folos pentru suflet. Deocamdata, insa, eu va las cu muzica: http://www.youtube.com/watch?v=IApa96T0o-E