Nu aveam ce face azi… Asa ca am luat o pensula si am inceput sa desenez peretii. Am trasat curbe, linii, culori vesele si pline de foc. Mai intai incet, sa conturez ceea ce avea sa fie o forma… cea mai minunata din lume. Apoi am prins curaj… avea sa iasa un desen pe placul meu. De fapt, i-as spune pictura vopsita din pastelurile sufletului meu. Asa mult am asteptat sa mai pictez din nou. O faceam adesea si mami se supara mereu pentru ca lasam peste tot urme de acuarela. Acum nu mai are cine sa ma dojeneasca… si cat as mai vrea sa o faca… sa ma imbufnez si mai tare si mai abitir sa-mi vina inspiratia… De fiecare data cand ating cu pensula peretele las o pata. O lacrima sau un zambet. Petele se aduna si inima incepe sa bata. Incurcaturi de fire de culoare… si dorul le tese cu maiestrie. Mai mari, mai mici, dare de argila muiata cu apa… Din aceastea am fost creati si acum cream si noi… Muzica ma ajuta… imi ajuta mainile sa invinga forta de frecare a asprimii peretelui si creez. Deseneaza cu mine… Parca nu-mi vine sa ma opresc. Pentru ca simt si atunci cand simt, nimic nu ma linisteste… Doar el… Varfurile pensulelor astern ceea ce mana mea le indica… au drumul lor pe albul prea imaculat. Adaug si ceva mov… sa fac bine unui prieten… De ce nu? Reci si calde, ispititoare si indiferente, pregatite cu tact sau la intamplare, nuantele spoiesc nestirea fara viata. Sa ma opreasca cineva! Sau nu! Mai bine sa continui… stiu ca va iesi ceva ce toata lumea va aprecia. Si cine stie sa inteleaga din manufactura mea, ma va intelege pe deplin. Am sarutat peretele… era rece… si in locul in care mi-am atins buzele de el a ramas o urma… nu de ruj … ci de balsam sau de gloss… e o urma de traire, pentru tine, cel ce vei critica “panza” mea… Nici macar nu mi-am pregatit fondul… l-am lasat cu toate semnele trecerii vremii… sa stie cel ce va vedea ca e autentic, ca e desenat cu inima… Nu cauta sa intelegi, cauta sa simti! Numai asa vei deslusi… numai asa vei fi in stare sa vezi ca nu e abstract… Copilul de demult a pictat viitorul meu prezent… O sa scriu NAMI in josul peretelui… poate langa usa… sa fiu sigura ca voi respira aer curat atunci cand imi va fi prea dor si cand pasiunea va fi prea mare… Mi-au cazut jos paletele de culoare… nu m-am suparat… mi-am asezat talpile in uleiuri si am imprimat pasii mei si pe podea… A trecut pe acolo iubirea care a pictat camera in culorile dragostei…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu