Azi spuneam cuiva ca, atunci cand simt miros de rufe spalate plimbandu-ma pe strada, ma duce gandul la copilarie, la zilele de vara cand era fanul cosit, cand mirosea a tocanita de rosii si rufele fluturau pe sarma curate.
Da, e o poveste si cu rufele acestea. Si, pentru ca o buna bucata de vreme, masina noastra de spalat s-a defectat si nu erau posibilitati de una noua, am spalat la copaie. Ehehe... multi dintre voi nici nu stiti cum arata asa ceva, d-apoi sa va inchipuiti cum e sa nu vedeti in ameteala hainele prin "hubloul" masinii automate. Si da-i cu detergent si fa basici la maini, si arde-te cu apa incinsa, si spala pe rand, de la albe la negre, si clateste de doua ori, si sorteaza-le pe sarma in functie de marime si culori. Dar ce frumoase erau ele, mandrele, in culori, fluturand pentru noi seara, cand ne ascundeam dupa cearsafuri, cand ne imbracam cu rochiile mamei si ne bagam nasurile sa le respiram parfumul.
Si tot de rufele spalate se leaga si amintirea sapunului de casa. Ce mare facatura si asta! Uitasem complet, noroc ca mi-a adus aminte sora mea. Cand masina de spalat Albalux inca mai functiona, mami toca sapun de casa, pentru a inlocui detergentul, dupa care da-i si spala. Si cum se facea sapunul acesta? Ei bine, tare as fi vrut sa traiesc anii de atunci la alta varsta, cu un aparat de fotografiat in mana. Se adunau grasimile mai putin folositoare ramase de la porcul taiat de Craciun, se mai folosea soda caustica, apa si sare parca. Se turnau toate intr-un ceaun mare si se fierbeau, cu mare grija sa nu sara stropi pe copiii curiosi. Dupa ce se topea totul si se fierbea, se lasa la racit. Se alegea sapunul, iar jos ramanea lesia. Dar ca sapunul sa iasa fin, alb si tare, se maruntea cu cutitul si se mai fierbea o data. Dupa aceea, se faceau calupurile pe care mami le suia in pod, pe niste scanduri, sa le usuce.
Ahh... si cand am mers prin zona Izvor, prin cartierul cu multe vilisoare, cu flori si caini in curte, cu batranei si strazi linistite, simtind parfum de rufe proaspat spalate, m-am vazut iar mica, cu pantaloni scurti, cu papuci in picioare, venita de la joaca sa rup un coltuc de paine, sa il ung cu salata de vinete si sa pun pe el o felie de branza. Si ma asezam in fata televizorului, urmarind TVR 1. Iar rufele ramaneau acolo, ca niste cearsafuri primitoare, apretate si albe, cu miros de acasa, de cald si fin, de protectie si lipsa de griji.
Da, e o poveste si cu rufele acestea. Si, pentru ca o buna bucata de vreme, masina noastra de spalat s-a defectat si nu erau posibilitati de una noua, am spalat la copaie. Ehehe... multi dintre voi nici nu stiti cum arata asa ceva, d-apoi sa va inchipuiti cum e sa nu vedeti in ameteala hainele prin "hubloul" masinii automate. Si da-i cu detergent si fa basici la maini, si arde-te cu apa incinsa, si spala pe rand, de la albe la negre, si clateste de doua ori, si sorteaza-le pe sarma in functie de marime si culori. Dar ce frumoase erau ele, mandrele, in culori, fluturand pentru noi seara, cand ne ascundeam dupa cearsafuri, cand ne imbracam cu rochiile mamei si ne bagam nasurile sa le respiram parfumul.
Si tot de rufele spalate se leaga si amintirea sapunului de casa. Ce mare facatura si asta! Uitasem complet, noroc ca mi-a adus aminte sora mea. Cand masina de spalat Albalux inca mai functiona, mami toca sapun de casa, pentru a inlocui detergentul, dupa care da-i si spala. Si cum se facea sapunul acesta? Ei bine, tare as fi vrut sa traiesc anii de atunci la alta varsta, cu un aparat de fotografiat in mana. Se adunau grasimile mai putin folositoare ramase de la porcul taiat de Craciun, se mai folosea soda caustica, apa si sare parca. Se turnau toate intr-un ceaun mare si se fierbeau, cu mare grija sa nu sara stropi pe copiii curiosi. Dupa ce se topea totul si se fierbea, se lasa la racit. Se alegea sapunul, iar jos ramanea lesia. Dar ca sapunul sa iasa fin, alb si tare, se maruntea cu cutitul si se mai fierbea o data. Dupa aceea, se faceau calupurile pe care mami le suia in pod, pe niste scanduri, sa le usuce.
Ahh... si cand am mers prin zona Izvor, prin cartierul cu multe vilisoare, cu flori si caini in curte, cu batranei si strazi linistite, simtind parfum de rufe proaspat spalate, m-am vazut iar mica, cu pantaloni scurti, cu papuci in picioare, venita de la joaca sa rup un coltuc de paine, sa il ung cu salata de vinete si sa pun pe el o felie de branza. Si ma asezam in fata televizorului, urmarind TVR 1. Iar rufele ramaneau acolo, ca niste cearsafuri primitoare, apretate si albe, cu miros de acasa, de cald si fin, de protectie si lipsa de griji.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu