Totul a pornit de la un hanorac galben - "Pufilica". Da, unul mare, care si acum imi vine ca pe gard, a carui culoare galbuie nu mi-a placut deloc la inceput. De aici a pornit pasiunea mea pentru culoarea galben. In acel hanorac, zburau si supararile, si frigul. Cu timpul, culoarea preferata a inflorit in soare, asa ca mi-am ales hotarata floarea preferata.
Am tinut mortis ca la 18 ani sa primesc un buchet cu aceste flori, iar o prietena s-a dus pe camp, cu masina, pe o ploaie torentiala, pentru a-mi face bucuria. Prima si singura data cand cineva mi-a deschis sufletul in petale galbene. Dar cine stie?
Nami... a pornit de la initialele numelui meu pe care il scriam pe bancile din gimnaziu sau pe care l-am brodat, impreuna cu o floricica, intr-o iarna, dupa accidentul de masina. Nami inseamna "val", acel val cu spume care vine si trece, dar care e mereu prezent.
2 comentarii:
Nami am inteles de la ce vine, desi era simplu de ghicit, dar Ania de la ce vine? :)
imi place foarte mult blogul tau si faptul ca poti sa asociezi unei imagini o poveste sau o amintire, am incercat si eu asta dar nu mi-a reusit.
Multumesc. Inainte alegeam o fotografie si scriam despre ce imi inspira ea. Imi spuneau colegii ca pot fi in stare sa scriu cel putin o pagina despre o frunza. Alte vremuri. Acum fac invers.
Pai... Ania vine de la Ana, numai ca putin nuantat. E un nume care imi place. Pur si simplu cautam un alt pseudonim si l-am gasit pe acesta.
Trimiteți un comentariu