De Paste

Zilele acestea, pentru ca am stat cu familia acasa, ne-am adus aminte de multe, printre care si...

Eram mica, prin gimnaziu cred. Stateam afara, dupa o ploaie, cu picioarele intr-o boltoaca, din care pescuiam frunze moarte cu o nuielusa. In acest timp al balacelii mele, cantam melodia Emiliei, "I'm a big, big girl / In a big, big world. /...". Mami, iesita afara, se prapadea de ras cum fata ei mare se balacea in apa, in timpul concertului in fata publicului auditor - natura, aruncand in sus cu frunze.

Cand eram mai mica, lumea se strangea de Paste, in casa unei vecine, pentru a primi impartasania. Pentru ca eram cam rusinoasa, nu imi placea sa ma strang laolalta cu toate femeile in varsta, care puneau tot felul de intrebari si te trageau de obrajori. Totusi, imi placea acolo pentru ca era cald si foarte curat. Mai mereu ramanem si dupa ce se termina ceremonialul impartasaniei, pentru a ne juca cu copiii sau prindeam pregatirile de inceput, cu vinul, prescurile, cutiuta cu ceara (cred). Lumea vorbea pe la colturi de cat dureaza spovedania unuia sau altuia. Imi era cam teama de acele momente, fata in fata cu parintele, mai ales cand a trebuit sa ma spovedesc si eu prima data. Toata lumea imi spusese de expresia "saritului parleazului", dar se pare ca am scapat de ea.

Inroseam oua cu vopsea si le inveleam intr-un ciorap pentru a imprima pe ele diverse forme de frunze. Plutea in aer un miros acrisor al otetului din apa in care roseam ouale. Lustruiam apoi, oaule, cat erau calde, cu untura, dupa ce le lasam putin la scurs pe hartie de ziar.

Cu tati ne duceam si faceam cumparaturile. Era momentul cand dadeam startul ridichiilor, salatei verzi, rosiilor si castravetilor. Din gradina adunam toporasi sau iarba verde, pentru a impodobi masa. Toata casa trebuia sa fie impecabila, asa ca, in Saptamana Mare, nu era moment sa respiram.

Intr-un an, de iepuras, stiu ca am primit gume Turbo. Asa tin minte, poate ma insel. Dar parca miros si acum parfumul acela, amestecat cu mirosul naftalinei din sifonier. Sigur mai era si altceva pe acolo, dar asta mi-a ramas in minte. Asa am aflat ca exista si un iepuras.

Cand am crescut mai mari, am inceput sa ne ducem la biserica. Stateam la toata slujba de Inviere, iar drumul avea vreo 10 km dus-intors.

Odata am fost intr-o drumetie, de Paste, cu cei din asociatia Mugur de Colt, pe la Lespezi. Ne-a apucat o ploaie zdravana, care ne-a udat ciuciulete. Am reusit sa ne adapostim la scoala din Posada, dar deja eram uzi pana la piele. Am stat cateva ore acolo, povestind si inghetand de frig. Dar tare ne-a placut.

Mai incolo, am avut si noi biserica noastra, preotii nostri, la noi in cartier. Chiar ma indragostisem de unul din preoti, iar mami era tare speriata, dar nu mai mult ca mine, de aceasta.

Dimineata, spuneam "Hristos a inviat", luam "Pastele" cu o gura de vin rosu, luam prima imbucatura de peste, dupa care ne asezam sa devoram ce era pe masa. Traditia in familie era sa ne uitam la filmele cu Iisus pe care le difuza TVR 1.

Acum, lucrurile s-au mai schimbat. Nu prea mult. Linistea, tihna, bucuria raman aceleasi.