Tango

Petale rosii... Ca si buzele ei. Si-ar plimba degetele peste gura ei, ar alunga lumina ce se joaca cu indrazneala pe obrajii ei. E gelos pe firele acelea de soare ale apusului ce reusesc sa ii atinga trupul. Ar patrunde cu dintii dincolo de acele buze de maci. Dar... Paseste spre ea si o prinde cu o mana, o apropie dintr-o miscare brusca si ii impietreste privirea. Ochii lui coboara ca o mangaiere pana in talpi, devorand mental tot ce vede. Nu, nu se aude muzica. O creeaza el pentru ea si pentru un dans. Isi apropie obrazul de al ei si ii simte parfumul pielii: nu de flori, nu de miresme inventate, ci al ei. Danseaza amandoi in liniste. Ai putea auzi doar pulsul ce tine ritmul, oscilat de dorinta celor doi. E o dorinta ce ramane in gesturi sigure, in priviri ce se intalnesc si se alunga cu o voita nepasare. Isi fac vant cu palmele, respingandu-se ca doi magneti... fac pasi unduitori inapoi si se pierd, un timp, unul pe altul. Zambesc. Revin in imbratisarea in care doua inimi bat nestavilit si muschii se incordeaza cu fiecare unduire. Nu e nevoie de un trandafir: ea este spini si petale. Doua siluete ce nu tin cont de inserare. Reinventeaza miscarile, se aprind odata cu nuantele aurite ce patrund pe fereastra.
Se opresc cand nu mai aud muzica impreuna. Ceva nu se mai potriveste in dansul lor. Pasiunea lor nu se va implini niciodata.