duminică, 14 aprilie 2013

Vagabondul (7)


Dupa ce trage de ochi in oglinda de la baie si isi spala nervos dintii de teama sa nu ramana vreo urma de noapte pe ei, da drumul la fereastra si incepe sa numere: 1, 2, 3, 4. Parca nu mai e asa tanar si viguros, se gandeste in timp ce isi priveste miscarile in oglinda dulapului. Asa, de la o vreme, parca vede umbre usoare pe la gene, muschii nu mai stau asa veseli. Oasele-i troznesc pe ici, pe colo. Trage tare de muschi, sa simta cum ii ard. Se bucura ca inca merge schiopatat din cauza febrei musculare. Si 5, si 6, si 7, si 8. Si 1, si 2...

Apoi isi freaca intr-o ceasca de cafea seminte de floarea soarelui si susan cu magiun de doua ierni. Ii da energie. In restul zilei isi va umple de cateva ori o cana cu ceai verde si sticla cu apa fara osmoza de la aparatul "Cumpana". Va manca de pranz de la pachet, intre mese doua fructe si doua maini de fulgi de grau. Spre seara se va intoarce cu bicicleta si va alerga cu cainele vecinului care a prins drag de el. Doarme la final de zi de nu mai stie nici patul ce-i cu el. Exercitiul acesta de vointa ii face bine.

Dupa ceasca cu binefaceri, insa, se imbraca cat ai clipi. Cateodata sterpeleste cate ceva din celelalte rafturi care nu-i apartin, dar i se iarta. Scoate nasul pe geam si simte ca se va face soare, chiar daca acum e ceata. Ceva colorat, lejer azi. Lumea va intoarce capul. Sigur. Zambeste. Ii place sa fie neconventional.

Isi desface bicicleta lasata peste noapte legata de scara de pe etaj si porneste cu servieta de la unchiul Edgar spre compania purtatoare de vise. Un betiv ii trece prin fata, tinand in admiratie o jumatatea de bere langa tampla si privind pe furis la ea, cu ochi rosii, mijiti, focosi, indragostiti. Ca si cand ar privi la o femeie putin cam groasa, dar cu forme apetisante, pe care vrea sa o guste inca din amorteala diminetii.

Mai incolo, un nene curata mucurile de tigara din fata localului de pariuri. Face o mica pauza, timp in care isi scuipa in palme cu putere, le freaca strasnic si priveste in jur cu mandrie, dupa care ia din nou caldaramul la rostuit. Adora sa vada barbatii maturand, poate dintr-un exces de zel sau dintr-un amuzament care il unge pe suflet.

In departare, blocurile turn se desprind din ceata cu iz occidental. Ii plutesc in aer colturile paltonului, iar cordonul tot da sa-i alunece din gaici. Doi caini ies dintr-o curte si se grabesc coltosi spre rotile bicicletei. Se opreste scurt si incepe sa le vorbeasca duios. Reteta clasica. Ii sunt dragi cainii, desi de doua ori l-au patruns cu gurile hraparete dincolo de epiderma. Imprietenit cu gasca, porneste mai departe pana ajunge la gura de metrou.

- La naiba, am uitat PRO Sport-ul azi, pe noptiera. Sapte numere. M-am grabit cu unul si uite si tu, spune nea Mirica unui client. O fi din acela fidel. Poarta camasa in carouri de pe vremea lui Pazvante, sapca gri spalacit, roasa pe la cozoroc si niste blugi la fel de lesinati si suferinzi, dar care inca se tin pe la incheieturi.

Sambata dimineata ies pe strazi tanticile cu coliva in cosuri. Pentru mortii lor, dar pentru gurile pofticiosilor. De unde vine el, cosurile astea sunt mari, cu flori si stergare creponate, cu belsug pe la toarte: cozonaci si colive dichisite, napolitane si covrigi insirati, mere si biscuiti, turte dulci si cine mai stie!? Femeile pleaca tantose inspre biserici . Si-ar dori sa le vada si pe acestea mai saltarete. Dar nu, in orasul mare femeile cu cosuri cu coliva sunt mai triste si mai putin faloase. Poate ma zgarcite. Ahh... cum si-ar dori acum o lingura cu coliva, dar cum sa ceara? I-ar zice tanti ca-i nesfintita si nu se poa'. Sa vina la biserica, dar nu le are el cu biserica.

Soarele incepe sa-i dogoare. De la covrigarie ii vin miazme din acelea care-i plutesc pana in plamani, iscodind toata fiinta. Nici nu-i opt si la terasa cu mici rasar codruri de franzela galbioara pe farfurii de plastic. Si fumuri cu arome de carne, ca doar fumurile ce mai sunt din micii de azi. O matusa cara de o plasa albastra de rafie si o urmareste pierdut, gandind la ce are de luat: patru gramezi de urzici sa-si faca cu mamaliguta. De o saptamana pofteste.

- De unde sunteti?
- Din Fundeni, dar sunt maritata! Intrebase doar de unde e, de ce i-o mai fi spus si despre maritis? Nu o ceruse de nevasta.

De data asta, nu-si ia lalele. Le asteapta de undeva, de departe. Mai bine isi ia niste ceapa verde si leustean, sa iasa ciulamaua buna.

Cat de fermecatoare si de ispititoare e viata asta pe la periferii! Sunt curtile acelea cu cate o masina cu faruri rotunjoare, cu alei pline de zambile si cu miros de primavara pe la porti. Le iubeste. S-a intelenit in acest loc mai adanc decat... N-ar mai vrea sa plece, asa pacatuia alta data. Ii place aicea, iubeste cu toata samanta cu care a pornit in lume, iubeste din adancurile muschilor pe care ii arde acum dand la pedale. Nu de ochii lumii, doar de ochii sufletului sau. Saliveaza gandind la mancarurile bune care se lasa admirate din scarile bloculurilor, la mainile crapate ale barbatilor cu matura in mana, la limbajul acela murdar al muncitorilor care se inghesuie in metroul si asa aglomerat, la aerul acela crud si pamantos care-i tremura in plamani acum, ca-i primavara si copacii sunt fericiti. Saliveaza gandind la atelierele ce se mai ivesc de prin cotloane, cu gramezi de scule prafuite, la oamenii din topor pe care ii gaseste destepti si simpli, la culorile acelea galbejite din ziduri, unde si-au lasat amprenta caini, si betivi sprijiniti in nestire, la oamenii fara casa care isi poarte boccelele si bocancii de iarna pe orice anotimp.

Ii place aicea. Ii place ca se traieste.