Cum sa legi tot? Cu tuse de acuarele abia cumparate. Liane in culori. Bucurie! Deseneaza cu ele un trunchi de copac. Dorul de pensule ii trezeste fiori in varfuri de degete. Simte forma tuburilor de culori, rotunda, rece, umeda. Aceleasi cu care mangaie trunchiul de copac inainte. Inainde de ce? Inainte de nebunie.
- Hai sa vedem stelele!
- Ce stele? Am vorbit de o furtuna! Cu nori rosi-gri, cu fulgere din acelea de care sa ne minunam de la 10.
- Pe asta ai facut-o special.
- Pai cum altfel, nu ma stii?
Si e furtuna. Nu una. Doua. Magnifice, cu lumini albe pe cer tulburat. Minunari de la etajul de unde numai cei ce zboara stiu.
- Atentie, se inchid usile! Urmeaza statia... cu peronul...
- Atentie, se inchid usile! Urmeaza statia... cu peronul... Nu am mai auzit asta o data?
- Atentie, se inchid usile! ... Da? Chiar asa? Zambete cu o fata pe care ar putea-o chema Cristina. Ce ochi mari! O fi fratiorul cel de langa ea? Aceeasi ochi nelinistiti. Omul frumos al diminetii fara carte. Fata in fata, un copilas tras de nas. De tata. Pana se face ros, de clovn. Si zambete, si bucurie ca e cu tata. Si duiosia unei dimineti in care sta si priveste la oameni.
Saptamana coincidentelor.
Pe acoperis, de ziua copilului. Cu tarte cu capsune si cuie indoite, cu nori asezati la milimetru, cu degete in culori de curcubeu. Dans la karaoke, De-a dreptul cald si amuzant. Pana la doua. Cina in Giurgiu. Peste pe malul Dunarii, cu tot cu tantari in decor. Cu miros din Delta si apus aurit, cu flori, capete sparte si strazi largi. Fotbal la metrou. Cu o hartie, peron aproape gol, fara aplauze, dar cu rasete gramada. Alergare. Cu slalom printre "centriferi". Mersul pe bicicleta. Cu vanatai. Vara indiana. Cu inghetata la unsprezece noaptea si ceai pe balcon, dimineata. Acasa. Cu dragoste in padurea cu fragute. Cu pui pufosi botezati in fuga. Pe strazi. Cu fetita care zburda pe trecerea de pietoni. Pe munte... cu rucsaci grei. Va sa vie.
Sii... "curcubeul se pleaca bland peste buza blocului, asteptand cu nerabdare o noapte furtunoasa cu mosul Ene, acel Ene fantasmagoric care ne-a intrat pe sub pleoapele din copilarie si nu mai iese de acolo."
Sii... "curcubeul se pleaca bland peste buza blocului, asteptand cu nerabdare o noapte furtunoasa cu mosul Ene, acel Ene fantasmagoric care ne-a intrat pe sub pleoapele din copilarie si nu mai iese de acolo."
Cu pietricele ce se aseaza incet, incet, pe un fund de acvariu plin de minuni. Si cu bucuria celor din jur. https://www.youtube.com/watch?v=hKpMp5eU3IU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu