Zi de toamna

O umbrela si-o fiinta,
Vantul tare-n staruinta,
Printre pletele-i rebele
Zburd-alaturi pe sosele.

Este frig si frigu-i place
Cum in fata ei se sparge.
Plou-aiurea picuri trecatori...
E chiar una dintre muritori.

Alb din nori si alb din ea
Sunete ce isc-o stea,
Stari in fantezii prelinse,
Ganduri peste tot intinse
Curg din frunze-aievea prinse.

Este toamna si-i e drag
Ca o ploaie in sirag
I-a inconjurat faptura
Fara sa-i atinga gura.

Nu vrea ca neprihanit
Sa ramana un sarut dorit.
Nu vrea ca din ceturi reci
Sa-si ia tremurul pe veci.

[Nami, 15 septembrie 2008] - neterminata