marți, 14 septembrie 2010

Cine-s mai frumosi? Oamenii? Ploaia?


Mi se invart in cap povestile oamenilor din jur. Si incerc sa fac legaturi cu viata, sa imi dau seama de scopuri, sa imi dau seama de ce suntem creati asa.

O colega imi spune: "Scuze, imi scartaie un toc." Si incepe sa rada, cu acel ras care e molipsitor, dar si exagerat cateodata.

Imi aduc aminte de domnul de la atelierul de pielarie care spunea ca are nevoie zilnic de cateva ore in care sa fie singur, inca un motiv pentru care a renuntat la ucenicul sau. I-a reparat o gentuta surorii mele, cerand, in schimb, o bere. Un om inteligent, care sta in umbra.

A venit toamna si am fost cu totii sa culegem pere, in "varf". Casa strabunicii e schimbata total acum. Parca cineva sterge amintirile cu o maneca deja manjita.

In asociatia de fotografi se intampla lucruri care ma nemultumesc, incorecte pentru oamenii care marsaluiesc in numele ei pe strazi, lucru pentru care m-am retras din expozitia a carei idee de baza imi apartine. O sa stau in banca mea de acum.

Am avut un week-end plin de concerte. Cel mai tare mi-a placut cel de jazz. 25 de lei pentru cateva ore parfumate cu fum de tigara si cu sunete rebele. Restul s-au desfasurat prin Bucurestiul prafuit de 551 de ani, incheindu-se cu un incident legat de reclama si cu niste cuvinte care dor: "Mi-am promis ca, daca nu se va schimba ceva semnificativ intr-un an, in aceasta tara, am sa plec. Cati dintre voi vor mai ramane in Romania, sa ridice o mana sus!".


Am castigat un concurs pe un blog, pentru comentariile trimise la postari, dar nu mi-am revendicat premiul. Pentru asta si pentru faptul ca folosesc pseudonim, am devenit "dubioasa".

Da, sunt dezamagita de oameni. Ma trezesc noaptea cu un gust amar si ma intreb: "Dar maine, eu ce am sa fac? Totul la fel? Eu ce drum strabat?"

Sunt un om revoltat, dar nu o fac in gura mare. A fost o lectie dintr-o fapta simpla. Am invatat ca nu reusesc mai mult prin cuvinte aduse din argou pe varful limbii. Mai mult imi patez viata.

Astept sa inceapa sa cada frunzele, sa cada ploaia. Nu mai astept raspunsuri clare. Iar pana atunci, oamenii si lucrurile cu care ne simtim bine se aduna, se schimba, revin.

7 comentarii:

Suflet naiv spunea...

Wow, superb post! Uneori ploaia, alteori oamenii

Cristian Ion spunea...

frumoşi sunt oamenii care stau în ploaie ... şi se încăpăţânează să nu se adăpostească ... nu ştiu dacă are vreo legătură cu postul ăsta dar ieri la vernisaj erai cam tristă ... trece ... superbă fotografie, bravo ...

Anonim spunea...

Da, ai face foarte bine sa stai in banca ta si sa nu te mai intereseze viata altora!!!!!

nami spunea...

Multumesc, Ionut.
Ai spus foarte frumos, Cristian. Si eu sunt unul din acei oameni incapatanati. Cat despre stari, da, ele vin si trec.
Anonim: intr-adevar, e vreme de toamna si de stat pe banca cu persoana draga. :-)

D. spunea...

Frumos, te exprimi foarte bine si interesant. Cu cat citesti, parca iti place tot mai mult si continui..
Si cu domnul de la atelierul de pielarie.. a cerut o bere.. :-)

Cornel P. spunea...

ce fel de lucruri incorecte se intampla in asociatie?

nami spunea...

Vorbim cu prima ocazie. Ma tragi de maneca. :-)