joi, 25 noiembrie 2010

Rondul de noapte


Mi-a placut visul meu de azi-noapte, cu atat mai mult cu cat nu ma asteptam sa fie asa frumos. Ma gaseam in biroul unde lucrez si era ziua unei persoane din asociatia de fotografi. Pentru ca asa e obiceiul pe la noi, se pregatise si ea cu bomboane, prajiturele si alte atentii, placute degustarii. M-am dus la persoana sa o felicit si in timp ce ii uram eu de bine, i-au dat lacrimile. Imbratisandu-ne, ne-am trezit pe una din ulitele copilariei mele unde, in locul nucului din gradina se afla o salcie pletoasa (intotdeauna mi-am dorit asa ceva in gradina de acasa). Era abia inverzita, iar acele frunzulite proaspete erau invaluite de un auriu cald, cu sclipiri dese, ale unei lumini placute de soare. La un moment dat, in timp ce noi parca ne invarteam in cerc, pe deasupra noastra au inceput sa zboare stoluri de berze si, in jurul nostru, s-a umplut de fluturi negru cu portocaliu. M-am trezit tulburata de feeria aceea. Si, totusi, de ce acea persoana la mine in vis? Poate pentru ca este o persoana vesela mereu?

Aseara am mai trait un moment cel putin straniu. Am fost la un film, la festivalul EXPIFF. In timpul discursurilor tinute de realizatorul filmului si de alte persoane "cinefile" autohtone, persoane din public au inceput sa rada fara motiv. Nu apuca domnul sa traduca cele spuse, ca din sala se auzeau niste rasete stridente. Prima data am zis ca oamenii se cred la un film de comedie, apoi ca unii nu inteleg engleza si banuiesc ca ar fi ceva haios in ceea ce se spune. M-am gandit si la posibilitatea ca cineva vrea cu tot dinadinsul sa strice evenimentul. Cert e ca regizorul s-a cam crezut in fata unei farse pusa la cale de romani si ca distinctia de Doctor Honoris Causa pe care a primit-o este un fel de sotie. Mi-a fost rusine in acel moment ca ma aflu in public. Mi s-a parut de prost gust interventia acelor rasete aiurea in tramvai. Noroc ca domnul, englez la origine, a stiut sa salveze destul de bine intamplarea, printr-un umor politicos.

Avertizati fiind ca unii vor parasi sala pana la finalul filmului, ne intrebam ce o sa fie asa groaznic. Filmul a fost despre... 34 de enigme legate de un tablou al lui Rembrandt: "Rondul de noapte". Ce-i drept, bine documentat, dar cu atat de multa informatie si atat de plictisitor incat, la un moment dat, am inceput sa rad isteric impreuna cu persoanele de langa mine (bineinteles, nu sa ne auda toata sala). Am zis asa, insa: eu raman pana la capat. Culmea e ca, dupa ce m-am descarcat pe moment, am putut sa fiu atenta si sa imi placa restul filmului. Prima parte, insa, ramane o nebuloasa plicticoasa si lipsita de sens, pentru mine. Cu adevarat, film experimental.

6 comentarii:

ileana spunea...

adica niste nesimtiti radeau in timp ce Peter Greenaway primea titlul de Doctor Honoris Causa? si nu i-a pus nimeni la punct? pai eu ma duceam si ma luam de ei :)
oricum, ciudatele filme face domnul asta, eu de-abia le inteleg pe alea "normale" :)) felicitari ca ai ramas pana la final!

nami spunea...

Nu se putea sa ii puna nimeni la punct pentru ca mai nimeni nu intelegea de ce rad persoanele, izolate de altfel, atat la balcon, cat si jos.
Eu nu prea ma las batuta cu una-cu doua si chiar m-a facut sa ma gandesc sa privesc altfel un tablou, implicit si o fotografie, de acum incolo.
Si, daca tot ai comentat, sa stii ca tu erai personajul meu din vis. :P

Cristian Ion spunea...

... berzele din vis cred că erau din deltă (se vede că te-ai îndrăgostit iremediabil de locurile alea ...) ... problema e alta: ce-aţi făcut cu prăjiturile alea din vis??? nu ne lăsaţi aşa ... P.S. când e ziua lui Ileana?

ileana spunea...

@Cristian: mai ai ceva de asteptat pana visul devine realitate :)

Castorul spunea...

M-ai facut curioasa, o sa ma uit si eu la film :)

nami spunea...

@ Cristian: Cu toate ca da, sunt pana peste cap indragostita de Delta, nu ma gandeam ca berzele mele din vis au sosit tocmai de acolo. Cat despre prajituri, la ce amatoare sunt, niciuna nu a mai ramas pentru restul lumii :))
@ Castorica: am inteles ca mai sunt vreo 2 filme cu acest subiect. Ti le recomand cu insistenta pe acestea si nu pe cel al lui Greenaway. Mi-e teama daca te apuca pe tine rasul isteric. :D