Dupa aventura mea cu pasaportul, expusa cu ceva timp in urma, trebuia sa urmeze o calatorie pe masura. Asa ca, desi cam tarziu, am sa povestesc pataniile mele din excursia in Turcia de anul trecut.
Luat pasaport, plecat in Delta, sosit inapoi si gasit casa cu fundul in sus. Uuuu daaa... Mobila pe alt perete, hainele care pe unde, paturile pline de cutii, sosete, cabluri si ce se mai gasea prin casa noastra careia nu ii lipsteste mai nimic. Buun. Ma calmez, desi aveam treaba buluc cu pregatirea noului bagaj. Doar trebuia sa plec a doua zi.
Eehh... si soseste dimineata. Zicem sa nu caram ditamai trolerul dupa noi pe jos pana la metrou si luam si noi unul din autobuzele pe care nimeresti control din an in Paste. Galceava de cum am pasit in “mirificul” si “civilizatul” mijloc de transport bucurestean pe care nu il iau decat in caz de forta majora sau cand sunt cu cineva care nu are chef de mers pe jos. Deci control. Noroc... dar noroc ca aveam un bilet cu doua calatorii, compostat o singura data cu alta ocazie. Scot si compostez. Sora mea, draga de ea, isi lasase abonamentul acasa ca deehh... pleca in Turcia unde nu ii mai trebuia docomentul dupa ea. Cine s-ar fi gandit? Bineinteles ca nu am putut decat sa coboram si sa asteptam pe cineva sa fuga intr-un suflet vreo 3 statii sa ne aduca plasticul cu pricina pentru verificare. Ce conta ca noi pierdeam avionul? Nu si nu, vroiau bucatica care avea sa le aduca confirmarea.
Ajungem la aeroport. Acolo, cineva mi-l ia si mi-l tuca pe al meu "insotitor". Moment amuzant pentru ca diferenta de centrimetri il facea pe "pupacios" sa se ridice considerabil pe varfuri. Cunostinta intre barbati.
Dupa controale, scos cureaua, pus iar cureaua, platit 2 ape 18 RON (tulai ca nebuni mai sunt cu preturile astea), decolam. Primul meu zbor. Cum a fost? Pai turbulente, testament in gand ("primul mesaj il trimit lui X, daca apuc si nu fac infarct pana cand ma prabusesc"), furtuna deasupra Istanbului (dehh... s-au gasit sa vina atunci inundatiile si sa ploua in 2 ore cat in 6 luni), dar aterizam teferi. Hiuu. Noroc cu Mihaita, copilasul din fata noastra, care a facut sa treaca timpul mai repede.
Caldura mare, dom'le in Antalya. De pe la 20 de grade ajungem la 40, infofoliti ca pentru tarisoara noastra. Plecam spre hotel, cu grija mare la bagajele unui domn care si le cam uita pe unde le lasa. Pe drum, un autocar se strica. Vine cineva de la agentie, rezolva treaba, pleaca autocarul dupa care iar se strica. Treaba de Romanica, ce mai. Eehh... vine alt autocar, transfera "incarcatura" de primari in alt mergator pe sosele si gata treaba. Noroc ca nu am mai nimerit si ghinionul acesta.
Eeii... mult nu apucam sa vedem, decat o mare intindere de sere, autostrazi facute ca la carte, blocuri de maxim 4 etaje cu panouri solare. Vedem ca nenea soferul trece cu zel pe rosu, cand i se pune pata si nu prea pricepem noi care e faza. Noroc ca nu e nimeni disponibil sa-si lase inima sa-i sara din piept. Totusi, exista o explicatie: se pare ca, pentru a fluidiza traficul, soferii au dreptul de a trece si pe rosu. Reusim sa ajungem la primul hotel, unde turcii se tin mortis de noi sa nu cumva sa miscam 2 cm bagajul. Ne supunem in final. Cineva ne spune "Welcome to Africa". Il contrazicem noi, dar se pare ca domnisorul fotograf, cu care aveam sa ne intalnim si mai pe seara, o tinea una si buna.
Nimic memorabil pana a doua zi de dimineata cand lumea intreba in disperare de mine pentru a veni sa fotografiez tornadele ce se iscasera pe mare. Tulai: asta imi mai trebuia! Pana iau eu aparatul, "sucitoarele" se cam duc, dar mai apuc sa le vad, ceva mic, infim, dar imi zic "Slava cerului ca am scapat cu atat!". Asteptand ore in sir pana primarimea isi misca funduletele pentru a ne decaza si a ne muta la alt hotel, pe piciorul surorii mele se instaleaza tantarimea turceasca si incepe sa se infrupte cum stie ea mai bine.
Cu chiu, cu vai ne mutam. Asteptand sa ni se faca curatenie in camera, suntem martore la o patanie a doi angajati care, indeplinind activitatea lor de service room, au incurcat camerele, fericind un cuplu care a cam ramas cu gura cascata la primirea facuta in hotel. Dupa ce lucrurile s-au lamurit si am tras o portie de ras copioasa impreuna cu cei doi impricinati, fructele si vinul au ajuns in camera care trebuia, iar noi ne-am luat camera in primire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu