Accidentul

Desi trista, amintirea aceasta revine in mintea mea. Poate ca nu ar trebui, dar am sa scriu despre ea.

Eram in clasa I. Stateam in banca cu Alexandru A. Era un baiatel de o frumusete ireala: ochi verzi, par negru, fata alba, toate de o intensitate care te speriau. Era subtirel si gingas, cu vinisoare ce i se intrezareau prin pielea stravezie. Impecabil imbracat: pantalon negru, camasa alba. Cel putin, asa imi aduc aminte. Cu el "concuram" la desenele pregatite pentru ora de dezvoltarea vorbirii. De fapt, desenele erau facute de mamele noastre; nici invatatoarea nu-si inchipuia altfel banuiesc.

Vineri dimineata, la prima ora, doamna invatatoare ne citea cate o poveste. Acasa trebuia sa desenam, aducandu-ne aminte povestea citita, o scena din ea. Inainte de inceperea orei, eu si Alexandru ne laudam cu desenele facute de mamici. Ne intelegeam foarte bine pana la un moment dat. Se apropia momentul... Cred ca atunci am primit chiar si o palma de la el, dupa o scurta cearta.

Ultima poveste de care imi aduc aminte era despre niste copii care jucau fotbal in apropierea soselei. In timp ce traversa strada sa recupereze mingea, unul dintre copii a fost lovit de o masina. Dupa alte 3 ore, ziua se incheia si ne indreptam spre casa, urmand ca data viitoare sa aducem inca o fila din caiet desenata.

Era o zi ploioasa. In zona trecerii de pietoni din dreptul scolii se lucra intensiv. Ramasesem singura in fata zebrei. Deodata, aud o frana prelungita a camionului incarcat cu caramida care tocmai trecuse prin fata mea. Traversez si o vad pe profesoara de engleza alergand cu un sal mare si acoperind ceva langa una din roti. Am vazut TOT ce mai ramasese din acea fiinta, intr-o fractiune de secunda. A fost ingrozitor sa aflu imediat dupa aceasta ca sangele ce siroia si plamanii imprastiati pe sosea erau amintiri ale colegului meu de banca. Masina ii apucase ghiozdanul si il tarase sub roti. Soferul a paralizat pe loc.

Invatatoarea mi-a marturisit, dupa ani, ca Alexandru devenise foarte agitat in ultima saptamana si nimeni nu se mai intelegea cu el. Dupa accident, mama mea mi-a spus ca, daca cineva il va visa ingeras, inseamna ca Alexandru a ajuns in Rai. Poate incurajata de gandul ei, l-am visat dupa cateva saptamani, inconjurat de o aura. A fost momentul cand m-am linistit. Atunci am invatat ce inseamna cuvantul "pupitru" pentru ca toata lumea il folosea. Erau flori pe "pupitrul" din spatele randului de la fereastra.

Multi ani am pastrat un tigru din colectia lui de jucarioare. L-am primit de la parintii lui, care s-au despartit la scurt timp: copilul era cel care ii tinuse impreuna.