marți, 23 martie 2010

Intrebari si... raspunsuri

Am chef de filosofat un pic si imi fac hatarul.

E un risc sa fii sincer, dar acum asta am sa fac. Ieri ma intreba o prietena de ce noi, femeile, ne simtim goale cand nu avem un barbat langa noi. Eu i-am spus: "pentru ca tindem spre un echilibru si ne putem mentine mai bine echilibrul pe doua picioare decat pe unul". I-a placut mult replica mea. Mie mi-a venit pur si simplu in minte, dar nu fara sa judec. Barbatii simt si ei la fel, dar sunt prea orgoliosi sa isi recunoasca slabiciunile si sentimentele. Totusi, ne despart atatea diferente si ne apropie atatea asemanari.

Implinirea inseamna o impartire la doi, dar din toate punctele de vedere: de la indatoriri la momentele de fericire. Daca nu va exista o echitate, cat de cat, atunci un suflet va avea de suferit si totul se indreapta pe panta, in jos. Este ca si in orice altceva in viata: echilibrul, completarea, ne mentin pe linia de plutire.

Viata e delicioasa, totusi, si, din acest deliciu fac parte atat problemele, cat si bucuriile. Trebuie jonglat un pic, trebuie savurate momentele de apreciere si de ridicare, de relaxare si de nesat, de dans si muzica, trebuie traite momentele de placere, momentele cu sine si cu cei dragi. Trebuie sa fim egoisti, batausi, nepasatori, indiferenti, buni, manierati, respectuosi, ambitiosi si inca multe. Trebuie experienta si un pic de gluma in situatiile ce permit.
Ieri am si vizitat biroul acestei prietene si am privit tablourile pictate de ea. Doua la numar. Culoare, pastel si viata. Parca mi s-a deschis o usa spre o lume spre care ma intind, ca un copil spre strugurii din vie. Cat conteaza sa fii tu, cat conteaza sa descoperi frumosul!

Tot intr-o discutie, dar cu altcineva, incercam sa justific de ce suntem atrasi de ceea ce e vechi, avand in vedere si pasiunea pentru fotografie. Cred ca suntem niste nostalgici si traim pe urmele trecutului, purtand mereu amintirile cu noi. Nu cred ca momentul trait are puterea momentului rememorat. Ne uitam prin gari dupa trenuri vechi, pastram bilete de pe unde am fost, un creion sau un carnetel de prin clasele primare, privim la fotografii facute la primul bal sau ne oprim sa privim o casa darapanata, intrebandu-ne despre povestea ei. Ne e drag sa redescoperim trecutul cu orice ocazie, sa deschidem cufarul si sa scoatem din el, in lumina calda, actorii ce am fost sau au fost. De fapt, la orice sueta, vorbim din trecut si condimentam cu glume de moment.

Da... merita degustata viata asta si merita sa invatam.

Un comentariu:

Serban Vornicu spunea...

Ce inseamna venirea primaverii pt. o fotografa sensibila, vede totul mai profund dar si mai optimist.
Un barbat (Macedonski) spune ca : Viata e o ciudata comedie care amesteca impreuna si dureri si bucurii, punand lacimi langa zambet, punand zambet langa plans iar o femeie (George Sand) pune punctul pe i: Exista in viata o singura fericire, sa iubesti si sa fii iubita