Timp pentru o bere

Daca pana de curand nu intelegeam pe cei ce simt nevoia sa consume hameiul in stare descompusa in caz de sete, acum cu draga inima raspund invitatiei amicilor de a iesi la o bere.

De aceea nu am spus "nu" cand am primit un telefon, la sfarsitul acestei saptamani: "Alo, Ama, ai vrea sa iesim la o bere prin Centru?". Am pornit ferice, asadar, spre locul de intalnire, am cautat o terasa mai linistita, unde sa nu bubuie muzica si am cerut un rand. De la un rand, am ajuns sa parasim terasa pe la 4:30 dimineata, cand cei ce ne serveau s-au oferit politicos sa ne intocmeasca nota de plata. Pentru ei a fost ca o retraire a unor vremuri cand erau studenti. Pentru mine momente cand, desi somnul ma toropise, ingurgitam cu mare pofta povestile despre alte esarfe. Bineinteles ca tantarii mi-au facut margele in jurul gleznelor si inele in jurul degetelor, dar ce mai contau cateva zeci de minute pana la primul metrou? Desi cu ceva ani diferenta intre noi, nu a contat asta pentru a ne simti bine si pentru a povesti intr-o doara, despre traznai si despre-ale tineretii tristeti si melancolii. Si, pentru ca trebuia sa facem "pomana" unui studio foto, ne-am mai adunat tot in acea zi, pe seara, la o joaca de-a fotografia, cu rontaieli, cu idei si liniste in suflete. Cu picioarele goale si cu multa destindere, am creat forme si siluete, din framantarile noastre de fotografi. Am mai nascocit ceva proiecte de viitor si ne-am adus aminte de excursia din Delta de anul trecut, cu caldura ei si nisipul in urechi.

Tot in aceste zile, am iesit la o limonada in fostul conac al lui Bucur, cu o persoana pe care nu am mai vazut-o de vreo 7 ani. Ce drag si dor de acei ani, de profesorii din liceu si gimnaziu, de incaperile acelea in care asteptam sa ne luam randul in banci.

Azi, de Sfanta Marie, am sa ies la o inghetata. La bunici, in Oltenia, mancam neaparat pepene la aceasta sarbatoare, primit de pomana de la vecini. Aveam si noi in pivnita intunecoasa si racoroasa, luat la schimb cu grane, dar asa era obiceiul acolo. Si ce incantare pentru noi, tancii cu talpile goale, care nu ne mai saturam de dulceata si aroma lui proaspata! In rest, e o zi numai buna pentru "Ceasornicarul" celor de la Pasarea Colibri si pentru tanjeala deoarece viata de mahala e prea incinsa in aceste zile.

"Vara se duce lasand amintiri..."

(http://www.youtube.com/watch?v=59ig04RDU54)