miercuri, 9 noiembrie 2011

Cand ma asez seara in pat


Eu, eu ma gandesc la viitor atunci cand inchid lumina si ochii, iar intunericul cheama pe mos Ene. De ce? Nu stiu. Oi fi optimista? Voi sa-mi spuneti, cei ce va ganditi la ziua care a trecut.

Singurul lucru pe care incerc sa-l fac zilnic este ceva pentru mine, pentru inima si amintirile mele. Dar nu privesc la ele seara, ci imi fac planuri pentru ce va urma. Prea ades am auzit asta, ca oamenii trag linie la ziua ce-a fost. Chiar si saptamana aceasta. Si am cazut pe ganduri. Eu port dialoguri, monologuri, si planuiesc, visez cu ochii inchisi. Imi fac sperante si ma rog pentru ei, dragii mei. Dau sarutari de noapte buna invizibile si cer ocrotire; privesc in urma doar pentru emotii puternice, cu efect de bule de apa minerala.

Saptamana trecuta, un muncitor cu maini aspre si unghii asuprite citea Borgia la metrou. In seara aceasta o fetita topaia pe langa mama ei, pe trotuar, fericita ca e copil. Pe strada Atena a venit toamna cu frunze aromate. Pe biroul meu de la serviciu, am gasit un buchetel de crizanteme colorate, cu mireasma mentolata. Fata cu dreduri ii povestea ceva baiatului cu dreduri, iar baiatul cu palarie neagra o tinea de mana pe fata cu esarfa verde si suvite portocalii. La Unirii, la bancomat, doua prechi se sarutau alaturi. Pe acestea vi le povestesc voua, dar nu le pun deasupra liniei, dupa ora 23.

Iar cand stiu ca urmeaza o calatorie sau o iubire, nu am somn si chinui neuronii cu sinapse suplimentare, facandu-mi hatarul de a ma amagi. Bucuria nu are liniste.

Niciun comentariu: