Mergand pe un vis

Povesteam cu cineva. Intr-un moment de liniste, am spus: "Am si eu un vis... de cand sunt mica. Vreau o camera a mea." Nu e putin lucru, chiar daca pare banal asa, la prima "atingere". De fapt, o camera a mea, inseamna un loc al meu.

Ar fi foarte simplu, spatios, cu multa lumina si cu o gradina in jur. Pe un perete intreg as avea biblioteca, cu cartile care cresc in teanc de la luna la luna. E o propunere personala, aceasta cu adunatul cartilor. As avea micul coltisor cu accesorii foto - sunt putine, dar merita o bucatica de etajera. As adauga "amintirile" pe care le pastrez prin cutii si dosare. "Amintirile" sunt scrisorele, sticlute, timbre, nasturi de blugi, agendute, CD-uri si tot felul de lucrusoare stranse de cand eram mica, pe care le port dupa mine, de vreo 7 ani si de vreo 9 adrese. As avea ferestre mari, un balansoar si doi catei, muscate si cam atat. Da... si un hamac. Cred ca si o pisica. Ar fi o mansarda. Neaparat. Cu podele de lemn, lacuite si cu fotografii pe pereti. Nu multe. Aahh... si ar mai fi un dulap in care sa-mi pot tine cam toate hainele pe umerase. Ce sa fac? Nu imi place inghesuiala.

In rest, apusuri calde si multa iubire. :) De acolo, m-as mira de fiecare anotimp si de fiecare schimbare a vietii. Si de niste tanci umblareti si curiosi.

(Se potriveste prea bine vremii de-afara si starii din camera mea... http://www.youtube.com/watch?v=Eyj38n4M7VM)

Cand ma asez seara in pat

Eu, eu ma gandesc la viitor atunci cand inchid lumina si ochii, iar intunericul cheama pe mos Ene. De ce? Nu stiu. Oi fi optimista? Voi sa-mi spuneti, cei ce va ganditi la ziua care a trecut.

Singurul lucru pe care incerc sa-l fac zilnic este ceva pentru mine, pentru inima si amintirile mele. Dar nu privesc la ele seara, ci imi fac planuri pentru ce va urma. Prea ades am auzit asta, ca oamenii trag linie la ziua ce-a fost. Chiar si saptamana aceasta. Si am cazut pe ganduri. Eu port dialoguri, monologuri, si planuiesc, visez cu ochii inchisi. Imi fac sperante si ma rog pentru ei, dragii mei. Dau sarutari de noapte buna invizibile si cer ocrotire; privesc in urma doar pentru emotii puternice, cu efect de bule de apa minerala.

Saptamana trecuta, un muncitor cu maini aspre si unghii asuprite citea Borgia la metrou. In seara aceasta o fetita topaia pe langa mama ei, pe trotuar, fericita ca e copil. Pe strada Atena a venit toamna cu frunze aromate. Pe biroul meu de la serviciu, am gasit un buchetel de crizanteme colorate, cu mireasma mentolata. Fata cu dreduri ii povestea ceva baiatului cu dreduri, iar baiatul cu palarie neagra o tinea de mana pe fata cu esarfa verde si suvite portocalii. La Unirii, la bancomat, doua prechi se sarutau alaturi. Pe acestea vi le povestesc voua, dar nu le pun deasupra liniei, dupa ora 23.

Iar cand stiu ca urmeaza o calatorie sau o iubire, nu am somn si chinui neuronii cu sinapse suplimentare, facandu-mi hatarul de a ma amagi. Bucuria nu are liniste.