Povesteam cu cineva. Intr-un moment de liniste, am spus: "Am si eu un vis... de cand sunt mica. Vreau o camera a mea." Nu e putin lucru, chiar daca pare banal asa, la prima "atingere". De fapt, o camera a mea, inseamna un loc al meu.
Ar fi foarte simplu, spatios, cu multa lumina si cu o gradina in jur. Pe un perete intreg as avea biblioteca, cu cartile care cresc in teanc de la luna la luna. E o propunere personala, aceasta cu adunatul cartilor. As avea micul coltisor cu accesorii foto - sunt putine, dar merita o bucatica de etajera. As adauga "amintirile" pe care le pastrez prin cutii si dosare. "Amintirile" sunt scrisorele, sticlute, timbre, nasturi de blugi, agendute, CD-uri si tot felul de lucrusoare stranse de cand eram mica, pe care le port dupa mine, de vreo 7 ani si de vreo 9 adrese. As avea ferestre mari, un balansoar si doi catei, muscate si cam atat. Da... si un hamac. Cred ca si o pisica. Ar fi o mansarda. Neaparat. Cu podele de lemn, lacuite si cu fotografii pe pereti. Nu multe. Aahh... si ar mai fi un dulap in care sa-mi pot tine cam toate hainele pe umerase. Ce sa fac? Nu imi place inghesuiala.
In rest, apusuri calde si multa iubire. :) De acolo, m-as mira de fiecare anotimp si de fiecare schimbare a vietii. Si de niste tanci umblareti si curiosi.
(Se potriveste prea bine vremii de-afara si starii din camera mea... http://www.youtube.com/watch?v=Eyj38n4M7VM)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu