Iubirea

Cu mine e doar inceputul unor ganduri care vor mai fi spuse in alte feluri, dar vor exprima aceleasi idile.

Cineva, de fapt multi au spus ca o poveste cu pasiune este una complicata, ca sunt norocosi cei ce au parte de ea. Se intampla oamenilor ce se iubesc cat timp nu sunt impreuna. De multe ori, acestia aleg alte suflete, dar un gand launtric le va spune mereu ca "nu renunti la oamenii pe care ii iubesti".

Altii spun ca esti norocos daca gasesti pe cineva cu care sa faci echipa buna. Acest lucru inseamna sprijin, respect, completare si mersul pe acelasi drum. Aici gasim armonia, echilibrul.

Pentru mine, iubirea e magie, poate cea mai mare; explicabila, totusi. Este in versuri pe muzica de ZAZ. O alegere spontana. In limba franceza, a iubi e senzual, in rusa este un joc cu doua guri straine, in engleza este o soapta, in romana este ganditor, in germana... e mai greu, dar as putea spune ca e un zambet. Daca am aduna toate limbile si dialectele, poate ca am aduna si toate sensurile iubirii.

Mi-am documentat de-a lungul timpului notiunea. Pentru mine. Vreau sa imi explic la toate nivelurile ce se intampla cand iubim. Si am gasit iubirea in toate cartile si filmele, in stiinte, in natura, in fiecare din noi. Exista oameni care comunica chimic, fara cuvinte. Moleculele o iau razna si produc ameteli. Desi departe unul de altul, indragostitii isi povestesc bucuriile si necazurile, regasirile in obiectele si trecatorii din jur, citesc aceleasi randuri si vor sa mearga la acelasi concert. Fara glas. Si culmea, exista explicatii fizice, biologice. Dar nu putem argumenta totul denotativ.

Cartile lui Lazarev mi-au aratat cate pot fi vindecate de un singur substantiv. De fapt, totul porneste si duce in acest punct numit, extrapolat, dragoste. E un fel de Roma pe harta secretelor si a muzicilor. Poate ca atunci, in clasa a IX-a (cand ma apucasem de cartile rusului), am realizat ca sunt inconjurata de iubire, intr-o prelungire continua de forme pozitive si negative. Am reusit sa imi insusesc ideea ca imbolnavirile vin dintr-o abatere de la iubire. Pare aiuristic, dar fizica cuantica a inceput sa dea explicatii energiilor si atractiilor.

Cum putem explica dragostea pilotului si a doamnei T. din Patul lui Procust sau a leoaicei instinctuale pentru puiul ei? De ce Noica, Plesu, Djuvara, in randurile lor, nu se rezuma doar la fapt, ci si la sentiment, aducand vorba, de cate ori au ocazia, despre ceva dincolo de concret? De ce electronii se invart cu atata fidelitate in jurul nucleului? De ce barbatul inselat isi omoara nevasta si se sinucide? De ce Dumnezeu se indura de pacatosi si da ploaie dupa o seceta lunga sau cum l-a ales chitara pe Jimi Hendrix? In formele ei nenumarate, iubirea e peste tot si toti credem in ea.

M-am umplut de ganduri intr-o dimineata, la metrou, cand un tanar ii tinea prelegeri unui amic de-al sau. Si gandurile astea s-au transformat intr-o furie pe care cu greu m-am abtinut sa i-o torn tandari in cap. De fapt, toata lumea il punea pe individ la colt, prin priviri piezise si intunecate. Era genul de misogin frustrat care incerca sa isi convinga amicul de cat de nasol este sa ai o relatie. M-a revoltat lasitatea acelei persoane pe care o regasesc din ce in ce mai des la cei din jurul meu.

Nu sunt genul care sa cada in extreme: mi-a trecut acea vreme. Poate ca in 20 de ani, in functie de experienta, credintele despre acest subiect se vor schimba sau cel putin modela. Raman, insa, sigura, ca daca am iubi mai mult, lucrurile ar sta nitelus mai bine. Si sunt convinsa ca ne dam seama ca avem in suflet iubire doar in momentul in care apare dorul si destinatarul dispare, dar ca asta nu ne impiedica sa pornim iar la drum.

Iubirea incepe cu iubirea de sine.

(Si, pentru a nu va lasa singuri, va recomand un album nou cu melodii vechi potrivit cuvintelor de mai sus: http://www.guardian.co.uk/music/musicblog/2012/jan/30/paul-mccartney-kisses-on-bottom-stream?intcmp=ILCMUSTXT9390)