Azi e azi. O zi care nu va mai fi niciodata. A fost zilele astea frumos si cald afara. Recunosc ca mi-am dorit sa vad cum face primavara ochi ca doi sori. Si cum se topesc zapezile, incetisor, molesit, ca privirea mijita dimineata, de dupa cearsaf, cand prelungesti extazul unei nopti dulci.
M-am pierdut in discutii despre Radiohead, Asa, Cesaria Evora, Nouvelle Vague si Gotan Project, Waldek, Muse si L'Orechestre de la Roche, Iordache, Koop, Paul Kalkbrenner si inca... Si am ajuns la concluzia ca muzica e de partea noastra, ca am in jur oamenii dragi, uniti de sunete si versuri intersectate in gusturi ce se rafineaza in sens unic. Cu putin farmec si cu o nebuna pofta de dans, aseara am reusit sa-i fac pe solistul de la Grimus sa ma bata pe umar si sa cantam impreuna cateva versuri, iar pe solistul de la The Mono Jacks sa ma sustina cu privirea si cu zambetul in repetarea unor cuvinte care ardeau in mine. La acelasi concert, intr-o seara care a fost a mea, dar si a lor pentru ca a fost unul din cele mai faine concerte pe care le-am trait pe viu. Cred ca avem cu totii astfel de momente, cand lumea e o minge de baschet pe degetul nostru aratator. Iar asta ma face sa am sperante ca suntem pe drumul cel bun, cu orice-ar fi.
In seara asta ne-am batut cu perne pana am picat lati, dupa ce am degustat un vin bun castigat la "Voyage, Voyage", am avut discutii ametite si fumuri prostesti din tigara, vise zburate pe acorduri de trompete invizibile. Si-au planat ganduri cu dublu inteles, si ne-am lasat cu totii prinsi in mrejele adolescentei. Cu obiectele din jur, s-au rasturnat si sufletele noastre, s-au dat deadura pe cearsaful rosu. Si nu s-a exagerat cu nimic, inimile s-au rostogolit tulburator de lent. Si ne-am jucat cu mainile prin par, ne-am tinut de mana, am glumit si s-au auzit atatea rasete cat sa acopere multe povesti triste din lume.
Zicea si domnul Djuvara ca "tineretea tine de caracter". Dumnealui a ramas cu tineretea pe la 26 de ani, eu cred ca pe la 23. Si poate ca o voi purta cu mine pana cand imi voi prinde o agrafa in parul alb. Iar atunci voi sti, poate mai bine ca acum, de ce e frumos sa existe feminitate si nopti fara noima, in care sa te dezlantui ca un copil care zboara cu zmeul pe aripi de vant. Iar aceste nopti sa nu fie pacatoase de niciun fel. Sa fie doar sufletele acelea curate, dar dornice de tinerete, adunate in jurul luminii abajurului, care sa-si spuna povestile rand pe rand si sa se topeasca apoi, cu bucurie, in linistea innoptarii.
In seara asta ne-am batut cu perne pana am picat lati, dupa ce am degustat un vin bun castigat la "Voyage, Voyage", am avut discutii ametite si fumuri prostesti din tigara, vise zburate pe acorduri de trompete invizibile. Si-au planat ganduri cu dublu inteles, si ne-am lasat cu totii prinsi in mrejele adolescentei. Cu obiectele din jur, s-au rasturnat si sufletele noastre, s-au dat deadura pe cearsaful rosu. Si nu s-a exagerat cu nimic, inimile s-au rostogolit tulburator de lent. Si ne-am jucat cu mainile prin par, ne-am tinut de mana, am glumit si s-au auzit atatea rasete cat sa acopere multe povesti triste din lume.
Zicea si domnul Djuvara ca "tineretea tine de caracter". Dumnealui a ramas cu tineretea pe la 26 de ani, eu cred ca pe la 23. Si poate ca o voi purta cu mine pana cand imi voi prinde o agrafa in parul alb. Iar atunci voi sti, poate mai bine ca acum, de ce e frumos sa existe feminitate si nopti fara noima, in care sa te dezlantui ca un copil care zboara cu zmeul pe aripi de vant. Iar aceste nopti sa nu fie pacatoase de niciun fel. Sa fie doar sufletele acelea curate, dar dornice de tinerete, adunate in jurul luminii abajurului, care sa-si spuna povestile rand pe rand si sa se topeasca apoi, cu bucurie, in linistea innoptarii.
Da, cred ca tineretea trebuie recastigata, daca o pierdem. Si mai cred ca nu trebuie sa stam ca niste stane de piatra atunci cand ea navaleste din noi. Tineretea ne determina viitorul, de ea depinde ce vom lasa in urma, cum pornim in viata, dar ea este plina de curajul acela care se pierde in timp, de impulsivitatea momentului cand alegem anapoda, de farmecul pierdutului timpului degeaba, pentru noi, nu pentru ceilalti.
Ma credeti ca incep sa-mi uit varsta? Cred ca de la atata imprimavarare mi se trage.
Am sa inchei asa: http://www.youtube.com/watch?v=Oo4OnQpwjkc&feature=related si ma duc la somn, pentru ca deja ma apropii de "buna dimineata!".
Am sa inchei asa: http://www.youtube.com/watch?v=Oo4OnQpwjkc&feature=related si ma duc la somn, pentru ca deja ma apropii de "buna dimineata!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu