Mama mea

Azi implineste jumatate de secol si inc-o schioapa. De-o schioapa eram si eu cand am spus prima data "mama".

Sunt lucruri pe care nu le stim altfel decat cum ni s-au infatisat prima data, cand am aflat ca existam. Pe mama o luam ca atare, de cand isi aseaza mana pe fruntea noastra, cand febra arde si suntem copii. Ea ia durerea in maini si o poarta spre nestire, sa doarma puiul linistit.

Eu am crescut mare cu ajutorul a doua maini micute si rotunjoare. Aceste maini mi-au fost mangaiere, dar am stiut si care le e povara. Cred ca a fost bine asa. Din Rai, mama mea a rupt momentele in care m-a adus pe calea cea buna.

Cand eram mica, stateam cu ea pe scara, cand spala rufe. Nu vroiam sa o las singura. Cu totii eram egoisti adeseori cand mainile ei nu aveau somn. Si, desi avea o voce dojenitoare si era suparata, ma incapatanam sa ii tin de urat si o iubeam si mai tare. Ii seman apriga in vorba si buna la suflet, ii seman in visare si in poezie, in romantism si destin. Convorbim fara cuvinte si plangem cand imbratisam. Glumim, ascunzand umbre. Si luptam, ca si cand n-am fi noi.

Mama mea... nici nu eram in stare sa spun doua cuvinte despre ea cand eram mica. Tot ea m-a scapat si de aceasta temere. Acum as face o mare din toate amintirile cu ea. Are cel mai frumos scris din lume; iubea cartile la fel cum le iubesc si eu acum. Cand mi-e cel mai greu si nu mai pot, o sun sa vorbim. Nicio alinare nu e ca cea a mamei! Cel mai bine e sa imi inradacinez pornirile in sfaturile ei.

De la ea am invatat sa dramuiesc si sa cant "Sara pe deal" cand abia stiam sa citesc, sa-mi spun supararile pentru a nu izbucni ca o bomba la Hiroshima si sa plivesc rosiile. Ea mi-a aratat cum se brodeaza si cum se fac clatitele, cum se pune de-o ciorba si cum se calca camasile lui tata, m-a invatat sa iubesc pamantul pentru ca din el ne hranim. Mi-a condus cu blandete prima pagina de "a", cand capul ma durea ingrozitor si mi-a spus sa visez toata viata. Cu ea am dupa-amiezile si diminetile cand ieseam sa privim florile si sa ne scaldam in raze de soare...

Mama miroase a curat si a gradina de munte. Dar, cum nu exista spatiu pentru a cuprinde iubirea de mama sau cate as vrea sa insir despre ea, am sa las restul pe seama timpului. Le doresc tuturor o mama ca a mea.

Multi ani sanatosi si voiosi, draga noastra! :)