Ar putea trai maine

Trecuse de ora 2 si inca... Si inca nu dormeau. Una pe fotoliu, una pe pat. Siroaie de cuvinte. Despre talent si munca, despre sperante si iubiri, despre trecuturi si viitoruri cu zambete. Daca le privesti de la fereastra, vezi un film cu multe rasete sincere. Clinchete de voci, clipocit de apa. Si e racoare. Nu sunt de acord cu talentul. Deloc.

Pe la ora 03:21:07 era luna plina in Slovacia. Si tobosarul bantuia in jurul casei copilariei. Pe la ora la care ele adormeau. Fusese obositoare ziua dinainte. Prima zi de toamna ca prima zi de vara. Cu o zi inainte fusese luna albastra. Ce de intamplari in secunde!

Si li se cere incredere. Ele rasfoiesc paginile propriilor carti si lumea se scurge cu ele. Seara cu note de Carmen. Inghetata, crochete, putina muzica, cearsafuri flausate, dus cald. Si o noapte draguta, tobosarule!

Ochii le erau carpiti si se regaseau ca nicicand. Una pe fotoliu, una pe pat. Vorbeau despre pescuit, despre simpatii si colegii de scoala, despre talent si nu se intelegeau in acest punct. Si despre ziua care trecuse dis de dimineata. Pe strazi. Se minunau cu drag de cum unele persoane pot tine minte ce-ti place pe cand altele nu. Sau de mirosul de mere proaspat adunate toamna, de mirosul de fum de frunze si de cel de rufe inghetate pe culme, de cel de sapun de casa sau parfumul cernelii, de dovleac copt sau pepene taiat. Cea de pe fotoliu dadea sturlubatic din picioare, cea de pe pat se rasucea cu ochii mici-mici. Doua suflete pe care le asteapta dimineata. O dimineata cand vor manca rosii cu branza si vor avea fetele creponate de somn.

E o seara bizara. Linistita. Fireasca. Atat de fireasca si de frumoasa ca te intristeaza! Si in sacosica de panza e un joc de copii, de sabii ale unor baiutei, parizieni sau martieni. Si file cu pasaje in nonculori. Iar in telefon asteapta tacute niste cuvinte pe arii celebre. Si vocile lor, clinchete si clipocit de vant. 

Cartile vor ajunge in sufletul cui va trebui, dar nu vor sti. Noaptea e inceata, noaptea sunt umbre, noaptea se sperie de acele umbre si asteapta sa vina dimineata. Si vor manca rosii cu branza. Atunci nu vor mai analiza de ce a spus "nu-mi vor fi de folos, ii voi darui cu drag" in loc sa taca. Vor sti ca ceva s-a schimbat...

(http://www.youtube.com/watch?v=vc7jP7CEtFw&feature=share)