Lauda de sine a unui jnur martipos

(Sursa imagine: http://simcute.ro/shop/)

Am sa ma rasucesc alb de curat ce sunt si rosu pentru ca are sa-mi iasa bujori in ite. Si am sa atarn de pomi si de mainile duduilor veseloase, si am sa fac oamenii sa zambeasca cand am sa le flutur gadilici pe la nasuri. 

Si am sa trag ghioceii de cozi... sau zambilele, sau ce-o mai fi. Pentru ca mi-s, din primavara, primul la inaintare. Matasos sau lanos, dar mandru din cale afara. Ohohooo!

Vedeti voi, mi-e drag rau de tot de oamenii ce stiu a darui cu sufletul, de copiii cu sireturi roscove atarnate pan' de caldaram. Nu am imbatranit, cum as putea cu atatia licurici in ochii flacailor? Cu atatea primaveri cate se aduna pe Pamant, cu atata gingasie cata se isca?

Ati vazut? Dragele, fragedele de flori, cum se mai franjureaza ele pentru oameni! Cum se imbuchetesc ele intre panglici si cum se iau de genele fetelor! Vai, vai, ce-mi mai rad cu ciucurii pan' la capete! Si stiu ca toate se intampla pentru ca sunt iubaret si aduc an de an prima vera lui Vivaldi. Si mereu am sa fiu fularul lui cosar si atarnachele potcoavei. Asta daca nu uitam de trifoi cu patru foi. De ce i-o mai zice lumea asa, numai soarele sa mai stie!? 

De-al naibii si nu ma invechesc, de-al naibii si nu ma duc pe apa Sambetei! Nu am pretentii, asa ca nici voi sa n-aveti. Dar cum mi-e lucratura, asa mi-e si vrerea: sa nu uitati de mine ca sunt jumatate de iarna si jumatate de primavara, jumatate de neprihanit si jumatate de inflacarat. Va dau mustatile mele, faceti voi ce vreti cu ele, dar sa nu va dositi bucuria.

Asadar, sarbatoriti-ma invizibil sau intr-o inflorescenta! Si am sa fiu din cale-afara de multumit.