Lauda de sine a unui jnur martipos

(Sursa imagine: http://simcute.ro/shop/)

Am sa ma rasucesc alb de curat ce sunt si rosu pentru ca are sa-mi iasa bujori in ite. Si am sa atarn de pomi si de mainile duduilor veseloase, si am sa fac oamenii sa zambeasca cand am sa le flutur gadilici pe la nasuri. 

Si am sa trag ghioceii de cozi... sau zambilele, sau ce-o mai fi. Pentru ca mi-s, din primavara, primul la inaintare. Matasos sau lanos, dar mandru din cale afara. Ohohooo!

Vedeti voi, mi-e drag rau de tot de oamenii ce stiu a darui cu sufletul, de copiii cu sireturi roscove atarnate pan' de caldaram. Nu am imbatranit, cum as putea cu atatia licurici in ochii flacailor? Cu atatea primaveri cate se aduna pe Pamant, cu atata gingasie cata se isca?

Ati vazut? Dragele, fragedele de flori, cum se mai franjureaza ele pentru oameni! Cum se imbuchetesc ele intre panglici si cum se iau de genele fetelor! Vai, vai, ce-mi mai rad cu ciucurii pan' la capete! Si stiu ca toate se intampla pentru ca sunt iubaret si aduc an de an prima vera lui Vivaldi. Si mereu am sa fiu fularul lui cosar si atarnachele potcoavei. Asta daca nu uitam de trifoi cu patru foi. De ce i-o mai zice lumea asa, numai soarele sa mai stie!? 

De-al naibii si nu ma invechesc, de-al naibii si nu ma duc pe apa Sambetei! Nu am pretentii, asa ca nici voi sa n-aveti. Dar cum mi-e lucratura, asa mi-e si vrerea: sa nu uitati de mine ca sunt jumatate de iarna si jumatate de primavara, jumatate de neprihanit si jumatate de inflacarat. Va dau mustatile mele, faceti voi ce vreti cu ele, dar sa nu va dositi bucuria.

Asadar, sarbatoriti-ma invizibil sau intr-o inflorescenta! Si am sa fiu din cale-afara de multumit.

Viata corporatista in martie

Ei, nici martisoarele nu mai sunt ce-au fost. Si daca nu primesti un brat mare de flori adunate de la diferitele departamente sau de la colegi simpatizanti, primesti o chestie ingenioasa, care te amuza si iti reaminteste ca lucrezi intr-o "corporatie" a secolului XXI. Ce-i drept, pe mister Superman, il vad de ceva vreme, de 1 martie, la mine pe birou, dar inca ma face sa zambesc "initiativa" departamentului de finante al companiei.

Urcand de la metrou, de 1 martie, dar si in interior, am zarit flori, flori, multe flori. Brate de flori pe tocuri, printre sine de tramvai si ciorapii rosii.

M-am chinuit zeci de minute, seara, sa gasesc pe cineva cu un snur atarnand in piept. Am gasit... o singura persoana. Totusi, amintirea unui domn cu sapca pe cap si ziar in mana, la vreo 50 de ani, vazut tot sub pamant, cu o punga de plastic plina de vreo 20 de buchetele de ghiocei, m-a facut sa ma revigorez. Macar putin din dulceata parfumului primaverii cum era ea, cu ceva ani in urma, mai persista, prin colturi poluate de capitala. Si mi-a mai placut ceva: zambilele strecurate prin buzunarele rucsacelor carate de barbati, desi tot la fel de contemporana le era sederea strangulata pe acolo.

In functie de inspiratie, pe birouri au mai zabovit bomboane de ciocolata, prajituri, produse cosmetice si... altele, in functie de imaginatie, buget si profilul companiei.

Eii... si vine primavara. In sfarsit!!! Tigarile se fumeaza acum cu adieri de aer caldut. Incep sa apara rochitele si tocurile, iar 8 martie vine cu Roger Ferrero, trandafiri, cinste in oras, concerte gratuite, barbati mai mult sau mai putin imbracati (uuu... ), bautura gratuita, expozitii, targuri, parfumuri noi si rasfat de inceput de cochetarie. Cam atat am zarit pe site-urile de stiri sau am testat pe propria-mi piele in acest an.

De 9 martie nu stiu prea multe, dar mi-a ajuns la urechi un zvon cu cele 40 de pahare cuvenite mucenicilor, preschimbate in halbe de bere. In rest, nu stiu cand, cum si unde este prevazuta sarbatorirea barbatului, in aceasta zi sau daca ar trebui sa spun cuiva "La multi ani!".

Si, in asemenea asalt de floricele, feminitate, dantele si voaluri, colega se trezeste la serviciu cu o traducere privind cosmetica barbatilor (sa mai mentionez ca ne-am distrat copios pe seama ei?), din care va retin atentia cu:

"Taking care of the hair down there certainly has its benefits.
You might say, when there’s no underbrush, the tree looks taller."
"An empty stable smells better than a full one. It’s no secret armpits can get a little ripe."
"If your grass is patchy, mow the lawn."

Sa mai spuna cineva ca barbatii nu sunt luati in seama, la acest capitol! [:))]

(In final, recomandarea mea muzicala - o melodie pe care am descoperit-o cu ceva vreme in urma, scoasa la suprafata prin luna ianuarie: http://www.youtube.com/watch?v=0kFhx27OMdE )

1 Martie, 8 Martie si primavara

Da, sunt niste amintiri ce ma leaga de zilele primaverii, nu multe, dar aproape de sufletul meu.

In primul rand, imi aduc aminte cum jumulea tati gainile din cotet, pentru a lua puf de la ele. Ne trebuia la gradinita, sa confectionam martisoare. Am facut odata un cocosel cu puf si pene colorate, cu paiete si jnurulet alb cu rosu. Alta data, am facut felicitari cu scoici pictate, de alt martisor am cumparat niste felicitari cu randunele, gata imprimate. Au mai fost si altele, dar nu le mai tin minte. Cert e ca, mare treaba nu faceam noi, mogaldetele, ci educatoarele noastre, dar ne manjeam si noi cu acuarele si aracet, sa avem cu ce ne mandri acasa. Tot educatoarele ne puneau ca, in momentul cand vom duce martisorul sau felicitarea acasa, sa ii cantam mamei:

"De ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima.
Si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea!"

Atunci repetam si cantecelul primaverii:

"Vine, vine primavara,
Se asterne-n toata tara.
Floricele pe campii,
Hai sa le-adunam, copii!"

sau strofe din poezii:

"Vine ploaia, bine-mi pare,
In gradina am o floare.
Ploaia o va creste mare,
Vine ploaia, bine-mi pare!"

Ne duceam timide sa ii cerem bunicii ghiocei pentru educatoare sau invatatoare. Nu ne permiteam cadouri, ca altii ( stiu ca aveam un gust amar in acele zile), dar atunci nu imi dadeam seama ca, de fapt, felul in care daruiesti conteaza mai mult decat ceea ce daruiesti. Din pacate, invatatoarea mea tinea cont de cadouri, dar am trecut noi si peste asta.

Si, tot la inceput de primavara, apareau toporasii. Era mare marsaluire prin gradini atunci, iar cine aducea mai multi toporasi albi era cel mai tare. Ajungeam acasa inghetati, innoroiati, dar cu succesul in maini. Bineinteles ca luam la rand toate cescutele, le puneam pe dulapuri, televizor, masa, pervaz si ce se mai gasea drept bun suport de flori.

Aveam o strabunica, "maica" ii spuneam. Statea departe, "in varf". In fiecare primavara mergeam la ea cu toporasi si plangea mereu cand treceam de portita de lemn. O vad si acum garbovita, cu cocoasa in spate, cu obrajii rosii, dar frumoasa de bunatatea pe care o avea in suflet. Tinea asa mult la noi. Drept rasplata, ne facea oua ochiuri, ne dadea dulceata si ne tinea la caldura sobei, in camaruta ei mica, din chirpici, dar cu asternuturi si presuri de o curatenie rar intalnita. Icoana, fotografia cu ea si "taica" cu busuioc langa rama, soba cu plita, pivnita de langa, de unde venea miros umed de mucegai si parfum de mere si pere, strachini si castroane de tabla, peretii alb varuiti, podeaua de lemn, clanta de la usa veche. Ce lume plina de amintiri... Amintiri ce vor ramane crude ca fiecare primavara, amintiri ce nu ma vor lasa sa uit de copilarie.