marți, 30 noiembrie 2010

"Flori si mucegai"

Cand eram acasa, in Comarnic, dupa masa de pranz, ma duceam cu mami pe aleea ce marginea casa si admiram florile. Aleea e plina si acum de trandafiri pe care atunci ii curatam mereu, sa infloreasca din nou si din nou. Imi placea sa ma cred o britanica, cu palarie de paie si sort, ingrijindu-si gradina plina de roze. Cu mami vorbeam despre diverse. La fel si in diminetile in care se trezea pe la 7, isi facea cafea la ibric si mirosea in toata casa. Nu puteam rezista sa raman in pat. Soarele rasarea odata cu zambetele pe fetele noastre. Si acum, cand simt miros de cafea, parca ma intorc acasa.

Ultima data cand am fost acasa, mi-am adus un brat de crizanteme, colorate in toate felurile. Au ramas bulgarasii galbeni, ce se usuca alene, in canuta de pe birou, strajuind o fotografie nereusita la printat.

In seara aceasta am pus grau la incoltit. Era o traditie pe care o respectam si acasa cu strasnicie. Pentru un an mai bun si imbelsugat. Cand eram copii, ne zgaiam la felul in care incepe verdele sa creasca din acele bobite pe care trebuia sa le udam cand ne intorceam de la scoala. Si cat ne mai rugam sa fie bogat graul, sa avem parte de mai bine in casa. La scoala, am confectionat si omuleti din rumegus si ciorapi, carora le crestea, in loc de par, grau. Erau tare haiosi.

Da, uneori, trebuie sa ne intoarcem acasa, sa simtim ca traim, alteori sa plecam in lume. Iar cine e crescut fara sa simta un pic greul, munca, sacrificiul si pamantul sub unghii, imi pare rau, dar nu stie ce e viata. Cine a avut totul de-a gata si nu a trebuit decat sa isi frece coatele prin scoli, nu este un om complet in fata mea. Un om incomplet este si acela care a uitat de unde a plecat, acela care da din coate si calca in picioare pe cei din jur sa ajunga mai sus, un om care nu stie sa salveze un sentiment si alege calea cea mai usoara.


Mama mea imi spunea azi, ca si alta data. “Ca om, suferi mult cat traiesti si te duci in jos. Si crezi ca nu e posibil sa te afunzi mai mult. Dar renasti din propria cenusa. Si, totusi, viata asta este cel mai frumos dar care ni s-a dat.”

Si, totusi, de maine, graul va incepe sa isi arate “coltii”.

[Recomandarea mea de acum: http://www.youtube.com/watch?v=VcjzHMhBtf0]

[Si inca una: http://www.youtube.com/watch?v=SQIdXKz4sE8]

:)

2 comentarii:

Cristian Ion spunea...

... ce norocoasa esti ... amintirile astea or sa te ajute mereu, oriunde vei fi ... ai scris frumos, imi plac si fotografiile cu flori, bravo

nami spunea...

Doar cele cu flori? Si dovlecelul din productie proprie?
Lasand gluma laoparte, da, ma bucur sa scot la iveala toate amintirile frumoase si de suflet pe care le am. Pe celelalte le tinem mai dosite. :-)