miercuri, 30 martie 2011

Mahalaua, musca pe caciula si fotografia


Saptamana trecuta a fost simetrica din punct de vedere al "spargerilor", constructiva as putea spune. :)) Protagonistii afectati: o cana mare de sticla luni dimineata si un obiectiv de aparat foto duminica seara.

Deschizand calculatorul, in dimineata aceasta, dau de oferta: 99 RON in loc de 318 RON pentru colectia Enciclopedia Universala Britannica. Nu-i rau ca se mai gandeste cineva si la cultura, pe site-urile cu reduceri! Calculand, iese o reducere de 69 %. Interesant. :-)

M-am intalnit, de curand cu o persoana, la un eveniment. Eu degajata, persoana tensionata, mereu privind in alta parte decat in ochii mei. Ma consider un om care nu are nimic de ascuns, motiv pentru care am fost cat se poate de naturala. In acel moment, insa, am avut confirmarea unei banuieli instinctive, oarecum probate si in trecut. Persoana se simtea cu musca pe caciula fata de mine, isi tot lasa privirea in pamant sau se uita la alte persoane, facand tot posibilul sa evite "coliziunea" unui contact direct. Pana la urma, am salvat eu situatia, raspunzand la telefon si lasand vrabiutei posibilitatea de a-si lua zborul, fara a mai indura "supliciul".

Asta imi aduce aminte de cuvintele domnului Ion din Caras Severin, intalnit in trenul spre Craiova, care spunea ca trebuie sa ma incred in instinctele mele si sa le cultiv. A fost primul barbat pe care l-am auzit spunand acest lucru, stiut fiind faptul ca barbatii nu se incred in instincte prea mult. Domnul acesta era un deliciu de persoana. Abia iesit din spital, ii ardea de glume ca mie de plecat acum la plimbare, in loc sa stau la birou. Avea replica pentru orice, pana l-am intrebat daca imi da voie sa ii fac o fotografie. Atunci s-a blocat si lumea toata din compartiment, desi il placeau in unanimitate, a fost satisfacuta de reusita mea.

Zilele trecute am avut ceva treaba in zona Unirii - Izvor, pe partea dreapta a Dambovitei, cum privesti dinspre Bershka, Zara si nou deschisul H&M. [;))] Este foarte interesant cum cele doua laturi ale Dambovitei din aceasta zona sunt, parca, din orase diferite. Pe partea cu Palatul de Justitie, gasim o zona curata, cu firme si banci, cladiri impunatoare, lume razleata, zona asezata, cam pustie, dar ordonata. De partea cealalta, firme mici, chiar prea mici, de trebuie sa te apleci sa vorbesti cu persoana de dincolo de geamul tejghea, tigani, mizerie, trotuare inguste, apa ce tasneste din canalizare pe toata soseaua, o benzinarie pavata cu piatra cubica de pe vremea lui bunicul, doamne ce ies in zgomotul diminetii la usa, din lipsa de clienti, sa mai priveasca "spectacolul vietii". Te simti ca intr-o periferie in care mirosurile de gunoi se amesteca cu parfumul femeilor imbracate business, ce-si chinuie tocurile prin gaurile din trotuare. O zona mahala, zgomotoasa mai rau decat Magheru, as zice.

Si, pentru ca am bifat si intalnirea cu NOOR de saptamana trecuta, vreau sa punctez niste lucruri care au fost spuse si pe care le consider juste: fotografia pe care o facem acum trebuie privita ca fiind valoroasa peste vreo 50 de ani, nu acum; ca fotograf, trebuie sa fii onest in munca ta; nu conteaza procesarea si calitatea tehnica a unei fotografii, ci mesajul pe care aceasta il transmite; este important ca atunci cand fotografiezi sa fii cat mai invizibil, sa cari cat mai putine dupa tine, sa te camuflezi in mediul in care te afli, sa nu tii aparatul prea la vedere, sa "hit and run" uneori. Vorbim, oricum, despre fotografie documentara, de strada, nu de studio sau de club.

Despre Fotocronica, m-am exprimat si prin alte parti: esec total, din punctul meu de vedere. Cu ce am ramas in cap? Cu spusele domnului Florin Andreescu, desi cam dure, partial adevarate (vezi fotografia de mai sus).

Si, sa ne mai descretim fruntile, hai sa luam o portie de muzica: http://www.youtube.com/watch?v=_pYCY_nZSXk

3 comentarii:

Andrei spunea...

Am intalnit si persoane care n-aveau muste pe caciula fata de mine si cu toate acestea, imi evitau privirea. Si erau mai mature ca mine. De fapt, evitau cam orice contact vizual cu oricine. Da, sunt situatii si situatii, instinctul conteaza, insa nu e o „reteta” general valabila, mai poate da gres uneori ... cred :)

Din cele spuse la NOOR, tehnica „hit & run” pare a fi similara cu ideea lui Bresson de a face fotografie. E un punct de vedere, foarte bun, dar nu cred ca e singurul :) Altii prefera sa stea intr-un colectiv atat de mult incat lumea se obisnuieste cu ei si devin oarecum „invizibili” prin obisnuinta. Citisem parca printr-un Chasseur d’images un articol despre Dan Zollmann, care a fotografiat vreme de cativa ani o comunitate de evrei ortodocsi din Anvers si a durat foarte mult pana sa fie acceptat/tolerat, dar a obtinut niste fotografii aproape imposibil de obtinut altfel. Deci exact opusul „hit & run” :)

Da, faina piesa aia din final ...

nami spunea...

Sunt situatii si situatii. Exemple pot fi multe, cu cei ce nu te privesc cand iti vorbesc. Dar nici opusul nu este de lepadat. Sunt si indivizi ce te mint in fata, cu o seninatate uluitoare, uitandu-se in ochii tai. Am avut parte si de asa ceva.

Da, instinctele mai dau gres, dar unii oameni le stapanesc destul de bine, cumulat cu experienta.

Corect si ceea ce sustii tu despre modalitatea de fotografiere. Eu am dat doar un exemplu, din ceea ce s-a discutat, dar acesta nu exclude si alte posibilitati. Fiecare isi alege tehnica ce il avantajeaza cel mai bine. Conteaza rezultatele. :-)

Andrei spunea...

Mda, cam dure opiniile despre orasul.ro. Nu spun ca n-ar fi partial adevarate, cum spui si tu, insa cred ca trebuie privita jumatatea plina a paharului : cine a dorit sa ia contact si sa experimenteze fotografia de strada, a putut-o face foaaaarte bine. Intr-adevar, majoritatea fotografiilor postate pe orasul.ro mi se par slabe si foarte slabe, putini isi doresc sa evolueze dpdv fotografic si foarte multi manifesta o excitatie exclusiv fata de aparatura tehnica. Nu dati cu rosii, sunt doar niste opinii :)

Insa, ca-n orice colectivitate, si aici e valabila curba lui Gauss. Si tot ca-n orice colectivitate (mai mare), se intampla si alte lucruri pe langa „activitatea de baza”, ceea ce nu e anormal, ca doar nu suntem la puscarie.

Cat despre fotografia in Romania, la modul general, discutia e vasta si nu cred c-am termina-o nici pana maine dimineata. Insa de vreme ce lucrurile nu merg bine in tara asta, era de asteptat ca fotografia sa nu stea nici ea pe roze. Timpul ne va spune insa cat din ceea ce se face acum este cu adevarat valoros. Sanatosi sa fim ...