Cand devii un calator cu chirie pierzi pe "acasa" in amintiri. Cam asa ma gasesc de cand am adunat vreo 9-10 adrese in portofel. Ani in plus, etaje mai sus.
"Cel mai acasa" se gaseste la adresa din buletin. O adresa cu alee de piatra, marginita de trandafiri, carciumarese, zambile, ghiocei, barba imparatului, ochiul boului, flori de piatra, nemtisori, zorele si nu mai spun ca ma insir prea tare. O casa mare, primitoate, trudita mai bine de 20 de ani, cu balcon roscatiu de lemn, bolta de vita, cu holda la dreapta si imprejmuita cu gard de lemn. Seara te adulmeca parfumul de cimbru si mirosul florilor. Daca mirosi mainile mamei, tot a cimbru iti adie pe la nas. A gatit iar ciorbita buna!
O gradina mare inconjoara curtea si acolo se fac fructe si fan plin de flori. Acolo am copilarit si pe drumul plin de pietre. Dar gradinile sunt moi. Si viata la munte e asa curata si vioaie!
"Acasa" din buletin ma asteapta un tata incaruntit si o mama arsa de soare. Tati cu un ras sonor, mami cu un zambet rotunjor. Intru pe poarta: are un sunet pe care il pot reproduce in minte oricand. Catelusa incepe sa latre. Apoi rasuna vocile parintilor. Si imi bag nasul in flori, ma asez cu picioarele incinse pe scara rece si beau o cana cu apa de la fantana.
Acasa e locul acela asezat pe tarana de munte, unde zilele sunt blande, linistite.
Cineva drag a sarutat pamantul cand a plecat in lume si i-a promis ca se va intoarce la el. Eu mi-am promis sa plec la Bucuresti. Poate mai departe. M-a primit aspru, dar ne-am completat. Totusi, unde e "acasa" aici? Cateodata te trezesti dimineata si te intrebi carui loc apartii, carui scop. Esti intr-o casa straina pe care o locuiesti pe jumatate. Ca un om fara tara. Ai vrea sa te cuibaresti in locul tau si numai al tau. Sa stii ca e la tine. Ca cineva te primeste ca intr-o imbratisare calda careia ii apartii.
Un comentariu:
Superb,superb .....
Trimiteți un comentariu