sâmbătă, 27 august 2011

Nunta varului meu


Da, dragii mei, mi s-a insurat frumusete de var. Inalt baiat, brunet, bine facut. L-a luat sibianca la o invartita si ametit a fost. Eeiii... eu glumesc acum. Sa le fie intr-un ceas bun, ca de iubit se iubesc si tare imi sunt dragi, si ei, si fetita lor!

Dar eu vreau sa va spun peripetiile, ca nunta fara nabadai nu exista.

Pornim noi la drum: eu si sora mea, ca doua margarete. Ne intalnim cu rubedeniile mirelui, unele indoliate de curand, gablontate si d&g-ite de la manelism putere ca dehh, romanul asta nu prea stie ce-i ala bun gust. Luam maxi-taxiul pus la dispozitie si pornim catre Sibiu. Drum lung. Mergem ce mergem si vedem noi ca soferul nostru o ia cam incet pe DN-eu. Ne zicem ca o fi mai prudent el asa si ne vedem de ale nostre. Zice-se, ca "agoniile si extazul" nu prea merg cu PRO FM-ul, cu limbajul becalian al unui unchi plin de perle verbale si cu glumele deochiate ale versatilor din spate. Las cartea deoparte si incep eu sa "miros" ceva. Jumatatile de ora pazite ca butelia se tot scurg, iar soferul nostru merge cam cu mortul. Ne ardea sa prindem slujba in biserica, iar nenea nu stia ce-i nici acceleratia, nici depasirea. Am tacut ce am tacut, dar la un moment dat nu m-am mai putut abtine (doar am avut de la cine invata) si am inceput sa "intep" din spate cu glumite piperate, poate s-o simti omul. Propun sa ne tracteze doua motociclete care au trecut repejor pe langa noi sau poate sa pedalam, doar -doar om ajunge si noi la timp. Ii promit o statuie pentru prima depasire si ma inchin in gand cand isi ia inima in dinti si volanul de coarne si indeplineste acest lucru, pe la kilometrul 100. Totalul: 3 depasiri in 180 km. Faceti si voi un calcul de cacaiala. Eu dadeam in clocot ca o oala pe aragaz, iar omul neiesit din areal nici macar nu stia Sibiul. Noroc tot cu noi, sustinatoarele din galerie. Nu mai zic ca, la o frana mai brusca, o domnita din spate incepuse sa faca gura ca ii sta inima, saracuta, din cauza franelor bruste ale soferului pentru ca ii moare copilul. Ce-i drept, la singura frana, mama-sa o luase la sanatoasa de pe locul pe care il ocupa, dar cum poti crede in numele drobului de sare ca o sa facem accident cand noi harcaim cu 70 la ora?

Ajungem deci si intram in biserica: eu cu blugi si tricoul meu pe care scrie "I shoot people", altii in pantaloni scurti, maiou si slapi, care de care mai gatiti. Ma gandeam ca poate ma ia preotul de o aripa si ma scoate frumusel afara pentru "blasfemia" inscriptionata rosu pe negru.

Dupa o slujba frumoasa, in care toata atentia s-a mutat de la miri la aparitia noastra ingenua, fugi repejor in masina, da textila jos, pune alta textila, arunca cu blugi, sutiene, ciorapi, adidasi, prinde floarea si breteaua, pune bijuteria si uite asa iesim noi ca doua divine din masina si mergem sa ne pozam cu mirii in Piata Mica.

Restul a venit de la sine: am mancat in vreo 7 randuri (nenicaaaa, nu am mancat atat in viata mea!), am baut vreo 3 l de... apa, am jucat toata seara, am facut furori si cuceriri. Acum ma uit la saracul meu picior luat la rost de tocul subtire ca un dinte de grebla al unei domnisoare la vreo 70 de kg care a gasit de cuviinta sa topaie direct pe mine.

Si unde mai pui ca, dupa toate astea, in nebunia din masina, m-am intors fara tricou acasa. Ei, nu doar cu lenjeria pe mine, ci cu rochie si cu blugi. Merge si asa!

Una peste alta, a fost o nunta pe cinste. Saracul sofer, la cate i-am pus pe oase, cred ca ma viseaza si acum. Dar noi trebuie si ne face placere sa revenim la viorile si chitarile noastre.

http://www.youtube.com/watch?v=sstr3gkCuto&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=sJXXxIj2EXo&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=sojqJsVtFMo&feature=related

Niciun comentariu: