Ne-am astepta sa gasim oameni "invatati" in biblioteci, in academii, universitati, ministere, institute s.a., dar nu prea ne-am astepta sa dam de astfel de oameni in piata, locul de unde ne cumparam zarzavaturi si legume.
Am trecut zilele trecute pe langa un domn fluierand, pazindu-si rosiile de gradina si sacii cu graunte, langa piata. Avea o palarie de "nene" pe cap si privea trecatorii. Statea la umbra nepasator, dar cu un aer smecher. La intoarcere, am cumparat 1 kg de rosii si a mai pus omul vreo 2 rosii peste masura, sa fie.
Ne-a spus:
"-Se uita omul uimit la mine ca trage cantarul inspre el si eu mai adaug doua rosii. Ma intreaba de ce. Eu zic sa fie acolo, ca de unde dai, Dumnezeu iti da."
Ma uitam la ochii dumnealui albastri, la dantura ingrijita. Imi ziceam ca a fost om frumos la tineretea inca statornica in privirile azurii, iar dantura aceea ma facea sa ma intreb ce e cu acest om. Ghicindu-mi, parca, intrebarile din priviri, a spus:
"-Da, doamna, sunt profesor. Dar eu nu am facut avere cu condeiul. Ce sa fac cu 9 milioane? Am 3 luni pe an concediu. Stiti ce fac, doamna? Iau copii de pe la noi, nu din aia saraci; ma duc la ai mai bogati asa si le spun sa imi lase copiii pe maini 3 luni, in vacanta, sa invete ce e munca. Le spun cat e ziua de munca si le dau banii lor, nu copiilor."
Lectia asta scurta, facuta in cateva vorbe, s-a incheiat cam asa:
"-Uitati-va la mainile astea. Ce, astea sunt maini de profesor? (Mainile ii erau brazdate, aspre, si totusi ingrijite. Maini mari, de om ce munceste pamantul.) Sunt de taran, doamna! Daca ar face toti ca mine, ce bine ar fi!"
Am plecat zambind.
Am trecut zilele trecute pe langa un domn fluierand, pazindu-si rosiile de gradina si sacii cu graunte, langa piata. Avea o palarie de "nene" pe cap si privea trecatorii. Statea la umbra nepasator, dar cu un aer smecher. La intoarcere, am cumparat 1 kg de rosii si a mai pus omul vreo 2 rosii peste masura, sa fie.
Ne-a spus:
"-Se uita omul uimit la mine ca trage cantarul inspre el si eu mai adaug doua rosii. Ma intreaba de ce. Eu zic sa fie acolo, ca de unde dai, Dumnezeu iti da."
Ma uitam la ochii dumnealui albastri, la dantura ingrijita. Imi ziceam ca a fost om frumos la tineretea inca statornica in privirile azurii, iar dantura aceea ma facea sa ma intreb ce e cu acest om. Ghicindu-mi, parca, intrebarile din priviri, a spus:
"-Da, doamna, sunt profesor. Dar eu nu am facut avere cu condeiul. Ce sa fac cu 9 milioane? Am 3 luni pe an concediu. Stiti ce fac, doamna? Iau copii de pe la noi, nu din aia saraci; ma duc la ai mai bogati asa si le spun sa imi lase copiii pe maini 3 luni, in vacanta, sa invete ce e munca. Le spun cat e ziua de munca si le dau banii lor, nu copiilor."
Lectia asta scurta, facuta in cateva vorbe, s-a incheiat cam asa:
"-Uitati-va la mainile astea. Ce, astea sunt maini de profesor? (Mainile ii erau brazdate, aspre, si totusi ingrijite. Maini mari, de om ce munceste pamantul.) Sunt de taran, doamna! Daca ar face toti ca mine, ce bine ar fi!"
Am plecat zambind.
Un comentariu:
Asta se numeste marketing bun :) Ce inseamna un pic (mai mult) de carte. un client multumit e un client in plus. Mai pune el doua rosii in plus, dar stie ca vei reveni. De-ar fi asa mai multi negustori ...
Trimiteți un comentariu