"Casa ti se pare goala si totusi are de toate; de atat de putine lucruri are nevoie omul adevarat." Asa spune in Zorba Grecul. Si e...
Nu vreau sa credeti ca nu sunt tanara. Ba sunt! Imi place viata, sa fac hop-top printre situatii, sa ma amagesc si sa ma trag in piept ca pe o tigara aromata. Nu fumez. Imi place sa ma impac, sa trag cu ochiul la un barbat care mie imi pare "adevarat", sa beau o bere si sa ma ametesc spunand, spre deliciul lui, vrute si nevrute.
Ador cochetaria pe care ma chinui sa mi-o insusesc si clipele de dulce amar, cand plang, dar sper. As pleca in lume, oriunde, sa nu fac nimic. Periculos cuvant. Sa nu fac nimic din obligatie, ci sa merg pe strazi, sa fac cu ochiul, sa zambesc. Seara sa ma imbratisez si sa ma rasfir printre degetele unui "el" intamplator. Sa ma umplu de praf si de povesti, iar la final de zi sa ma rasfat cu un dus si cu asternuturi moi, albe.
Am plecat pana in Timisoara, am stat in maini, am dormit in masina, am cazut din autobuz, am intrat sub o masina, am ramas falita, m-am ascuns de ropot de cai, mi-am brodat initialele pe un patrat de panza, m-am dus la Neptun, am asteptat in aeroport, am platit biletele de tren de drag, de nestire, de iubire. Doar pe scurt. Viata inseamna sa incerci, sa faci, sa degusti, sa ai placeri, dar sa stii ce conteaza. Sa ai un pic de drac si un pic de inger in vine. Si sa stii cand e mai bine sa fii unul din ei.
Mi-e dor sa dansez. Nu cum o face Zorba: el e unic. Sa dansez pe nisip, iar el sa priveasca. Sa dansez pe covor, iar el sa priveasca. Sa dansez in mainile lui, iar el sa simta. Maini cu degete lungi, albe, subtiri. Sa cant!
http://www.youtube.com/watch?v=2AzpHvLWFUM
Nu vreau sa credeti ca nu sunt tanara. Ba sunt! Imi place viata, sa fac hop-top printre situatii, sa ma amagesc si sa ma trag in piept ca pe o tigara aromata. Nu fumez. Imi place sa ma impac, sa trag cu ochiul la un barbat care mie imi pare "adevarat", sa beau o bere si sa ma ametesc spunand, spre deliciul lui, vrute si nevrute.
Ador cochetaria pe care ma chinui sa mi-o insusesc si clipele de dulce amar, cand plang, dar sper. As pleca in lume, oriunde, sa nu fac nimic. Periculos cuvant. Sa nu fac nimic din obligatie, ci sa merg pe strazi, sa fac cu ochiul, sa zambesc. Seara sa ma imbratisez si sa ma rasfir printre degetele unui "el" intamplator. Sa ma umplu de praf si de povesti, iar la final de zi sa ma rasfat cu un dus si cu asternuturi moi, albe.
Am plecat pana in Timisoara, am stat in maini, am dormit in masina, am cazut din autobuz, am intrat sub o masina, am ramas falita, m-am ascuns de ropot de cai, mi-am brodat initialele pe un patrat de panza, m-am dus la Neptun, am asteptat in aeroport, am platit biletele de tren de drag, de nestire, de iubire. Doar pe scurt. Viata inseamna sa incerci, sa faci, sa degusti, sa ai placeri, dar sa stii ce conteaza. Sa ai un pic de drac si un pic de inger in vine. Si sa stii cand e mai bine sa fii unul din ei.
Mi-e dor sa dansez. Nu cum o face Zorba: el e unic. Sa dansez pe nisip, iar el sa priveasca. Sa dansez pe covor, iar el sa priveasca. Sa dansez in mainile lui, iar el sa simta. Maini cu degete lungi, albe, subtiri. Sa cant!
http://www.youtube.com/watch?v=2AzpHvLWFUM
2 comentarii:
Frumos şi decent comentariul tău la mine pe blog. De ce scrii tu aşa de rar?
Multumesc. Cred ca asa sunt eu: frumoasa in limitele decentei. ;))
Paaai... eu scriu cand simt nevoia, cand consider ca am ceva de spus, cand adun destul de multe in mine si simt ca e timpul sa le scot la iveala.
Acum vreo 5 ani, cand am inceput sa blog-uiesc (pe yahoo 360), scriam aproape zilnic, dar intre timp mi-am schimbat si stilul, si conduita. Atunci eram metaforica de-a dreptul, acum sunt doar un "Metaforel" cat se poate de inradacinat in realitatea mea.
Trimiteți un comentariu