Daca asa incepe fericirea, as mai vrea. Si as mai vrea sa inceapa toamna de zeci de ori.
Mi-au crescut trandafiri in obraji. Ca florile din parul brunetelor ce au dansat flamenco. M-am intovarasit cu Sofia, o micuta cu 5 dinti si cu cordeluta roz. Am dansat in gand un tango si mi-am involburat mii de atomi din sufletul meu in volanele ce se rasuceau peste sunetul de castaniete.
Am trecut apoi pe la oamenii chitarilor si ai muntilor. Am lasat o dara de lacrimi pentru camasa de noapte a Mirunei lui Mircea Vintila. Si am plecat incet, sa nu ma stie nimeni.
Iar dupa rosu aprins, a urmat alb. Un vis cu aripi, un vis in care o piata a fost acoperita de fulgi ce au zburat din tolbe de acrobati. Toamna aceasta a venit cu covor de puf alb, inalt de-o schioapa. M-am oprit in loc, am ridicat degetul de pe buton. Cineva ma privea. Am zambit reciproc, minunati de acel moment. Lumea aduna in pumni manunchiuri. Toti se jucau. O mare de oameni pestrita, s-a trasnformat deodata intr-o lume de basm, intr-o lume in care nimeni nu mai era urat la trup sau la suflet. Oamenii radeau si se bateau cu perne dezghiosate deja, aruncate de pe pamant si din cer. Mi-am luat suveniruri in par, in pumni si in gand si am plecat alta.
In drum spre casa, au inceput sa rasara artificii dintre blocuri. Un tip mergea strengareste pe linia de tramvai. Parca juca in propriul film. M-a amuzat.
Si uite asa, cineva a gasit de cuviinta sa imi arunce de la inaltime un strop de bucurie si unul de curaj. Curaj sa spun ca voi pastra mereu in mine un om cu pasi de urias si ochi de copil, ca ii voi dedica fiecare reusita, dar curaj sa continui in bataia vantului o viata daruita, ca o frunza de toamna.
Fac o repetitie, dar si anotimpurile se repeta. Nimic nu poate fi mai potrivit decat "Alegria" http://www.youtube.com/watch?v=fllDB3FK7pI
Mi-au crescut trandafiri in obraji. Ca florile din parul brunetelor ce au dansat flamenco. M-am intovarasit cu Sofia, o micuta cu 5 dinti si cu cordeluta roz. Am dansat in gand un tango si mi-am involburat mii de atomi din sufletul meu in volanele ce se rasuceau peste sunetul de castaniete.
Am trecut apoi pe la oamenii chitarilor si ai muntilor. Am lasat o dara de lacrimi pentru camasa de noapte a Mirunei lui Mircea Vintila. Si am plecat incet, sa nu ma stie nimeni.
Iar dupa rosu aprins, a urmat alb. Un vis cu aripi, un vis in care o piata a fost acoperita de fulgi ce au zburat din tolbe de acrobati. Toamna aceasta a venit cu covor de puf alb, inalt de-o schioapa. M-am oprit in loc, am ridicat degetul de pe buton. Cineva ma privea. Am zambit reciproc, minunati de acel moment. Lumea aduna in pumni manunchiuri. Toti se jucau. O mare de oameni pestrita, s-a trasnformat deodata intr-o lume de basm, intr-o lume in care nimeni nu mai era urat la trup sau la suflet. Oamenii radeau si se bateau cu perne dezghiosate deja, aruncate de pe pamant si din cer. Mi-am luat suveniruri in par, in pumni si in gand si am plecat alta.
In drum spre casa, au inceput sa rasara artificii dintre blocuri. Un tip mergea strengareste pe linia de tramvai. Parca juca in propriul film. M-a amuzat.
Si uite asa, cineva a gasit de cuviinta sa imi arunce de la inaltime un strop de bucurie si unul de curaj. Curaj sa spun ca voi pastra mereu in mine un om cu pasi de urias si ochi de copil, ca ii voi dedica fiecare reusita, dar curaj sa continui in bataia vantului o viata daruita, ca o frunza de toamna.
Fac o repetitie, dar si anotimpurile se repeta. Nimic nu poate fi mai potrivit decat "Alegria" http://www.youtube.com/watch?v=fllDB3FK7pI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu