Ramas bun... vara

Mi-am luat meditatiile in parc. Cu gentuta in poala, chinuindu-ma sa scriu toate literele, am facut numeroase greseli si nu am putut sa alung gandurile. Literele nu mai vin asa, de la sine. Le tot chem si se poticnesc. Neastamparul ma face sa pun tot felul de intrebari si, totusi, mi se face somn.

Plec apoi sa vad Bucurestiul in sarbatoare, in apus si repetitiv. Plin orasul acesta, si parca gol. Dar traieste. Si am ajuns sa tinem pasul impreuna: oameni si locuri... Nu mai tin pasul cu mine.

Se aude "Balada carelor", iar mie imi zboara gandul la chitara mea din coltul camerei. Si la vara.

Ar trebui sa curga frunzele "Toamnei" si o sa-i dau locul cuvenit dupa ce am sa ma satur sa ma pierd in "nebunul de alb."

Ma fac si mai mica pe strazi, prin multime multa. Si ma gandesc la "Jeux d'enfants". Exista? Ma pierd de lume si sper sa-l aud pe Baniciu, dar ascult din intamplare un cantec despre Vama.

Ora 20 vine cu intunecimi de cateva farame de zile si simt cum mi se sfarsesc orele. Un vanticel sufla in esarfa, dar e cald. E cald in Bucuresti. Si doar atat.

Imi dau orele, in gand, tie... vara. Vioaie, mereu curioasa, perpelita doar pana la jumatate. Mult iubita, ambitioasa, egoista, mereu dand un pas inapoi.

Ma duc sa adorm cu http://www.youtube.com/watch?feature=iv&annotation_id=annotation_678748&v=e4d0LOuP4Uw&src_vid=09oNj9UYM7g