joi, 6 octombrie 2011

A devenit


Obisnuia sa puna pe umeri un rucsac si in picioare adidasi comozi, o pereche de blugi stransi si un tricou larg sau un pulover oricare, mai vechi, mai nou, cu scame sau tocit - amintire de la mama sau cumparat din bani stransi. Stari, bani in portofel. Depinde. Bijuterii nu, machiaj nu, tocuri nu. Arareori o fustita, in caz de forta majora. Ii placea sa ii fie cald si sa poata sa hoinareasca in voie pe strazi. Dar era pastelata, chiar socanta uneori. Un sirag de saluri colorate si de nazbatii. In rest, ochii spuneau totul: jucausi, tristi, rotunzi.

Dar s-au slefuit toate alaturi de sufletul ei. Iese pe usa, inca zglobie. Cine? Rosu pe buze si pe unghii, piele alba si moale. Putin voal: o rochita. O floricica in piept, parul strans in agrafe, o curelusa stransa pe talie, iar pe dedesubt putina dantela. Sa suceasca mintile... involuntar. Si el poate nu stie ca ea a devenit cocheta mai apoi sau chiar cu el. S-au format impreuna: ea cu el, ea cu un alt el, el cu ea si poate alta ea. A adapatat-o la viata citadina, l-a adaptat la viata din flori. Au devenit impreuna: ea mai buna, el mai bun. Si acum el isi infiripa mainile in buclele ei negre si isi aduce aminte de anii care s-au scurs. O fetiscana cu toata sarea si piperul asezate in zambetul ei alb. O adulmeca cu privirea si cu narile si asteapta sa-i sarute gatul cu pielea proaspata, arcuit sub mangaierea sa.

In alta zi, matasea strampului colorat acopera carnea frageda, la inceput de maturitate. Oarecum. :) Apar val vartej fustita cu volane, salul rosu, alb in partea de sus sa se vada ca pielea s-a caramelizat la soare. Cerceii lungi, suvitele alandala, balerinii asortati. O carte in geanta, care ii leagana visele. Privirea usor incruntata si pasul rapid, ferm. Parfumul... ohh... parfumul. Dar ea miroase a flori, a ceai de ierburi de munte.

Ii place acum sa priveasca in vitrine si sa isi imagineze cum i-ar sta. Cum i-ar dansa. Cum s-ar dezveli.

Cand au trecut anii care au transformat copilul in cea de acum? Cum sa-i spunem? Femeie? Da, i-ar placea.

Niciun comentariu: