Vagabondul (10)

Vagabondul umbla. Si ii canta o strada intreaga. Aplauze, glasuri necunoscute, 12 noaptea si oameni frumosi in jur. L-am zarit apoi pe podul suspendat. Nu singur, cu mainile calde. Ii batea vantul in par. Franturi de conversatie mi le aducea tot vantul:

- Uita-te la un punct fix cand trec masinile pe sub tine sa vezi ce senzatie!

- Parca ma iau pe sus valurile. Ametesc. Ma murdaresc. Rad. Zbor. Imi e teama, dar e bine. Toate astea in gand.

Pe banca, in fata blocului din intersectie, un prieten le da sa asculte o melodie. Spunea despre fericirea lucrurilor obisnuite. In toi de noapte, acordeaza defect o chitara. Face dragoste cu tandrete si asculta Leonard Cohen.

- Nu esti frumoasa! Nu esti frumoasa deloc! Tristetea din priviri: cam asa spuneau ochii atunci, dar nu avusese rabdare. Esti superba, mai ales acum! Si deja norii erau prea jos. Ce frumosi suntem aici, acum, iubindu-ne!

Intr-o seara, dupa ploaie, se plimba pe stradute. Cocotat in varf de stalp, un copil. Si ce facea copilul? Ghidus, a schimbat semnul de intezis. Si uite asa masinile au luat-o razna pe acea strada. Cand a coborat, l-a zarit, dar copilul nu s-a intimidat. Si-au vazut de viata.

E prima culoare. A toamnei. Face zilele frumoase cui poate, de cate ori poate. Si uneori pare indeajuns. Din pacate, nu intotdeauna. A cazut, s-a ridicat cu rani, a fost doftoricit. Ochelarii i-au zburat, apoi i-au fost sterpeliti. Acum are geaca de piele neagra si un gand mare. Doar unul?

I-a iesit petrecerea surpriza. Fagarasul are miros de ceata si de iarna. Cu povesti despre alpinisti in varful cu nasuri umede si cu ceai cald. Si acum a plecat spre mare. Ca-i toamna si ca-i frumos toamna la mare, cu stanci in apusuri in toate pastelurile pamantului. Si cu nisipul sub talpile inconstiente. 

Intr-o zi... ce sa faca? A stabilit cu mainile calde: Eroilor, ora 16. S-a facut 17. Nimic conditionat de timp. A ajuns in gara, a cumparat bilete pentru doi. Doar el stia. Plecau inspre aeroport. Sa bea un vin, sa viseze la calatorii. Sa viseze si atat. Sa zambeasca si sa se bucure. Poate c-ar fi fost mai tare sa fie o calatorie cu avionul? Poate nu. Sa te bucuri doar visand... Nu poate oricine. Dar cine stie data viitoare?!

Ii e dor de el. De el insusi... vagabondul. De iarna si de sentimentele cu miros de crema de maini.  Haimanaua e pe sevaletul din camera, bicicleta-i langa. Haimana e si el.

Atat de multe frumoase, ramase nescrise! Ramase in suflet. Cate stele!

P.S.: Vagabondul a raspuns cu NU intrebarii: "Considerati ca va descurcati cu un program normal de munca de 10 ore pe zi?" Unde e normalitatea?