Uneori e bine cu tine, in crengile tale care se clatina de vant.

Uneori, e nevoie sa fii singur. Sa nu fii umbra nimanui, soarele, reperul, sa nu fii luat in seama. Uneori e bine sa taci si sa asculti cate vorbe goale... Uneori e bine cu tine, in crengile tale care se clatina de vant. E bine cu ochii inchisi si sa te arda soarele, sa te inegreasca si sa te faca urat la fata. Sa simti ca nadusesti stand pe loc, de la atat puls. Uneori e bine sa stai, sa nu faci nimic, sa nu-ti treaca nimic prin cap decat aerul. Sa-ti controlezi respiratia care te tradeaza ca nu ai adormit. Uneori e bine doar tu cu florile din poienita, cu lutul rosu, cu gazulitele care te gadila si te bazaie. Daca asa e natura, de ce sa te superi? Uneori e bine sa vina si ploaia, sa tune, sa fulgere, sa te ude pana la piele, sa te naclaiasca. De ce sa te superi daca asa e natura? Uneori e bine sa fii pe pamant, dar cu zambetul pe buze. Sa iti taraie greierii, sa te gadile furnicile pe burta, sa te incomodeze un pai uscat si retezat, sa-ti intre crampeie de tarana in piele si sa-ti lase urme. Uneori e bine sa nu vezi nimic si sa auzi mai mult decat inainte. Sa te vezi mic din afara, sa simti ca mainile si picioarele nu mai sunt, ca esti doar tu. Uneori e bine sa nu te cunoasca nimeni. Sa te lase sa fii tu cu ingerii tai. Sa bei ceai de musetel pentru ca musetel deja e un cuvant care iti face bine. E aromat si delicat din litere. Uneori e bine cand rasare soarele si simti ca toata ziua e a ta, ca daca te duci si te asezi cu picioarele goale pe ceva rece, o sa rasari si tu. Uneori e bine sa te simti, sa te privesti, sa iti descoperi noi alunite, in timp ce pasarile ciripesc. Doamne, ce minunat ca ai lasat pasarile pe Pamant! Uneori e bine sa nu mai existe nimic decat tu in universul pe care il urnesti. Sa nu mai trebuiasca nimic. Sa nu mai stii nimic, sa o iei de la inceput, ca un copil. Sa te minunezi de fiecare descoperire primordial, sincer, senin. Uneori e bine sa privesti in gol stelutele de pe apa, sa iti oglindeasca in ochi, sa te faca sa intorci capul. Sa faci unde cu un bat, sa-ti atarne un picior pe mal pe care sa-l balacesti alene, iar pe celalat sa il tii sub tine. Sa faci schimb de picioare la un moment dat, sa nu se supere vreunul din ele. Si sa faci insolatie, sa ai motiv sa mai stai putin cu tine, cat te doare capul si ai frisoane, cat poti sa iti spui filosofille fara sa te mai gandesti ca esti prea metaforic.

Uneori e bine sa fie sarbatoare, sa se auda vase la bucatarie, clinchete de pahare la masa, voci care rad, sa pluteasca odihna peste toti. Sa adie a oameni fericiti. Uneori e bine sa te duci sa faci o hora cu doi miri. Asa se duce viata mai departe. Si tu o privesti de undeva din apropierea ta, pentru ca acolo ti-ai lasat tu sufletul.

Uneori e bine sa adormi pe un alt pamantean si sa nu spui nimic. Sa nu fii umbra nimanui, soarele, reperul, sa nu fii luat in seama.