luni, 12 octombrie 2015

Despre toate astea...




A venit toamna. Cad frunzele. De ieri, ploaia nu mai conteneste. Staaai, nu-i o compunere de clasa a IV-a!


Sunt pesti care inoata in acvariu. Fericiti. Canta un playlist cu Mozart. Apa a fost improspatata si nu mai uiti sa le aprinzi lumina si sa le dai de mancare zi de zi. Iti plimbi degetul pe sticla pentru ca stii ca il vor urmari. Cataracta l-a facut pe unul dintre ei sa devina apatic. Mereu te gandesti la el, cat sufera. Ce poti face? Ai fost la farmacii, te-ai informat pe internet. Nu se trateaza definitiv, doar se tine in frau.

Cine te pregateste pentru toate astea? Ai timp sa iti scoti hainele de iarna de sub pat si sa le pui in dulap. Puloverele sunt mototolite ca niste hartii stranse in doi pumni suparati. Ai timp sa iti speli incaltamintea scofalcita de vara, sa o pui la uscat in balcon tocmai acum, cand ploua si e frig. Cand se vor usca, cine stie cand, le vei ascunde in rucsacul de munte pana in mai. 

Mergi pana la Ikea si te uiti, mai intai, la sutele de masini din parcare, apoi la miile de oameni din magazin. Ce furnicareala pe o vreme batuta de vant! Nu esti ca ei. Inchizi robinetul la apa sa nu curga prea multa pentru ca tu ai, in timp ce altii o refolosesc cu ceilalti din familie. Refuzi cu inversunare punga de plastic de la Mega Image, cu zambetul pe buze, scotand din rucsac cartofi, piersici, patrunjel si ciocolata amaruie luate de pe raft. 

- Uitati, nu mai am nimic in rucsac!

Te simti din ce in ce mai diferit. Nu ai vicii, nu faci excese. Cumperi cate putin, sa nu se strice, sa nu se invecheasca. Ai haine de la altii. 

Mergi la Ikea sa iei in final niste material de perdea... sau de draperie... doi intr-unu' sa fie. Mai bine asa. O vei coase chiar tu pentru ca poti, pentru ca ai timp, pentru ca esti tu cu tine si pentru ca iti place sa stii de toate. Si vei gauri si peretii care nu se lasa gauriti pentru ca vrei sa fie cald si intim. 

Ai timp sa dai drumul la o lumanare parfumata si sa iti faci ceai pe care sa il bei din cana cu Paris pe care ai gasit-o intr-o cutie la fostul loc de munca. Cadillacul roz e mai frumos langa lampa cu sare de Himalaya care imprastie o lumina portocalie pe birou. 

Ai timp sa le raspunzi prietenilor cu mesaje lungi, pe care le trimiti ca pe niste scrisori. Sunt prietenii tai care s-au imputinat pentru ca asta face timpul, ii impuntineaza si ii face mai buni. Si le scrii cat de bine e sa fii tu, sa muncesti din greu pentru tine, sa inveti lucruri noi pe care acum o luna nu le stiai. Le spui cum te dor ochii pentru ca de dimineata de la 7 pana seara la 10 si ceva tu lucrezi la calculator. Totusi, ai inceput sa faci exercitii de ochi. Din cand in cand, te ridici de pe scaun sa mai mananci cate ceva, sa bei apa, sa dansezi, sa faci in fuga niste gimnastica, sa te uiti la blocurile gri din cartier. Ai timp sa iesi cu oameni care iti sunt aproape si iti ofera sprijin atunci cand nu mai poti. Iesi cu ei la o plimbare, iti spui pasurile, inveti sa privesti lucrurile si din alta perspectiva si o iei de la capat un pic mai intelept. Ai timp sa ii iei in brate si sa te plimbi cu ei pentru ca asta iti place tie, sa pui picioarele astea hodorogite deja sa te plimbe pe afara, pe unde se traieste.

Ai timp sa gatesti si sa faci piata, sa te bucuri de mirodeneria de la tarabe, de oamenii care forfotesc, sa faci gimnastica de dimineata si sa incerci sa faci ceva cu lustra cheala din tavan. Ai timp sa faci fotografii sapunului natural pe care inca il pastrezi pentru momente ca acestea, pentru idei care scapara si nu trebuie lasate sa zboare. Stati, pasari, nu plecati! Sunt cocorii, care zboara in V...

Ai timp sa privesti porumbeii care au iesit la zbor cat a fost vremea buna. Ai timp sa speli geamurile si usa zangalite de maini ude, de stropi, vapori si praf. Sa stergi de praf fiecare coltisor si sa iti aduci aminte de povestea fiecarui lucrusor uitat de vreme. La naiba, urasti sa stergi praful, dar uite si tu ce istorie renasti cand faci asta! 

Ai timp sa citesti seara de seara, chiar si dimineata, sa lenevesti cu laptopul in brate si sa te uiti la documentare recomandate de prietena ta plecata in Lyon pe care o iubesti tare mult. Vezi Humans care te copleseste si te scoate la iveala asa cum esti: mic, cu povestea ta care e imensa pentru lumea asta. Nu esti ca ei, iti mai spui o data. Esti omul acela care sta pe loc si in jurul lui totul se misca repede. Tu inveti sa ai rabdare si sa fii cat mai putin risipitor. 

Cine te pregateste pentru toate schimbarile? Pentru timpul petrecut cu tine de care te sperii atunci cand il imparti cu cineva? Cine te pregateste pentru bucuria asta? Cat de teama iti e sa recunosti ca da, oricat de mult iubesti pe cineva, ti-e atat de bine sa fii cu tine din cand in cand? 

Ai timp sa iti recapeti fortele si increderea, sa iti dai seama ca faci bine, chiar daca nu faci ca ceilalti, ca poti zambi si ca te poti bucura de ordinea ta, de curatenia ta, de stelele tale, de pilota ta umpluta cu fulgi care tine de cald cat esti singur. 

Nu esti ca ceilalti. Fruntea ta tot incruntata va fi, gandurile tot vor sapa la cele doua santuri dintre sprancenele tale. Gandurile se invart ca tiribombele. Nu esti ca ceilalti pentru ca mereu te gandesti la cei din jur, sa fie bine, sa nu fii in plus, sa nu superi natura. Nu esti ca ceilalti pentru ca vrei sa fii cineva mic, dar important in univers. Nu esti ca ceilalti pentru ca esti o pasare libera care nu se poate acomoda in colivii, pentru ca nu te adaptezi mizeriei, ci faci din caramizi vechi case noi. 

Ti-e frica de razboi, de oameni rai, de intuneric si singuratate. Daca toate astea ar veni maine, tu ai facut tot ce ti-a stat in putinta sa fii mai bun.

Ai timp sa fii tu... Cat mai e timp...

Niciun comentariu: