miercuri, 4 noiembrie 2009

Broboanele toamnei

Cu fiece toamna, zaharul din fructe indulceste septembrie si octombrie. La fiecare culoare din copaci, se adauga mirosul acela de mere ionatane, rosii si zemoase.

Cand simt mirosul de gutui, acasa, ma apuca nostalgia. A trecut copilaria, dar ramane acel sentiment ce renaste in fiecare toamna. Incepe in crizanteme, in fumul frunzelor arse din gradini, in cosul cu fructe, in dovlecii de diferite nuante calde. Se termina cu inserarea, cand frigul te patrunde si il simti dupa ce musti cu pofta din fructele desfrunzirii.

Copiii merg la scoala si se intorc, alene, pe drum, facand popas la bancuta din urcus, la doamna ce le da apa si pere, la marginea de gard de unde mai fura un rod picat.

Iar mama are in pivnita de toate. Acolo e lumea conservelor, a parfumurilor, a caldurii umede...
In drum spre Peles se tes mere glazurate, covoare de pasteluri, incep sa creasca haine calduroase, bruma si zapada pe munti. Are de toate aceasta toamna. Mmm... si deja strugurii devin vin, chiar fiert.

Se intuneca prea repede, iar placinta cu mere abureste in cuptor. Cand ploua imbrobonat, e mai calda toamna. Cand e frig, parca nu iti vine sa iei la rost cu piciorul, frunzele cazute pe drum.

Toamna e in amintiri, in mirosul de cimbru cules, in lemnul greblei cu care scuturi gradina de ramasite.

E o calatorie de simturi, ca orice anotimp...

2 comentarii:

Petru spunea...

Frumos scris

Mirela Momanu spunea...

E aici, toamna cu aroma de gutui in geam...sensibil si delicat scris!