marți, 10 noiembrie 2009

Cu metroul

Trezirea de dimineata: cu noaptea in cap neaparat, pentru ca e zi de lucru. Ciudat: parca cineva ar apasa asupra timpanelor tale si te simti ca si cand nu ai fi dormit deloc. Te intrebi de la ce o fi: oboseala, mancat prea multa ciocolata in seara anterioara, presiunea aerului prea puternica, prea mult stat in fata calculatorului sau o noapte prea agitata? Te dor una-alta: te-ai cam sucit azi-noapte in asternuturi. Te dezmeticesti cumva, mai faci o gluma cu alt "oropsit" la munca si pleci inspre metrou. Mare inghesuiala azi. Un copil urla regulat din 5 in 5 secunde, faci loc oamenilor si te afunzi cat mai in rarunchii multumii. Prima data te izbeste mirosul unui om caruia ai avut amabilitatea sa ii faci loc sa stea langa tine, dar e de groaza cand incepe sa gesticuleze a nemultumire, ca il mananca fata, capul si mai stiu eu ce. Pai normal, bre, daca pielea nu cunoaste atingerea delicata, parfumata a sapunului. Normal ca trage niste semnale de exclamare care pe tine te mananca. Iti vine sa te bagi cu nasul in puloverul doamnei din fata, dar rezisti: in curand vei iesi afara sa mirosi niste gaze de esapament, a caror prezenta abia daca o mai simti. Aerul e apasator, umed, greu. Totusi, e mai bine decat in forfota aceea unde telefoanele suna ca la centrala (dis de dimineata). Auzi: "Ce faci, f.?... Ce d...u vrei sa iti iau? Daca nu gasesc? Bine, f.!" Mai ai putin si izbugnesti de atata lipsa de bun simt, nu mai zici de incultura. O zaresti, in final, pe "insa" cu limbajul "fin". Da, un om ce munceste, cu fata imbatranita inainte de vreme, spoita in culori asortate cu bluza si pantalonii, cu aer dominant asupra celor 2 insotitoare ("Ce crezi, f., ca te mai angajezi? Iee... mai are putin si baga pixul in gura", "Da, mi-a zis sa ii iau tigari cu aroma si mentolate. Si daca nu are?"), dar cu o mare lipsa de...
Iesi afara.
Te urmareste povestea intortocheata a cartii pe care o citesti. E inca toamna!? Te miri ca noiembrie mai are frunze colorate dupa ger, zapada, ploi si alte cate au adus octombrie si septembrie. E mai bine asa oricum, chiar daca masinile urla si te gandesti la aerul de pe munte care iti curata, parca, traiectele, vinele, toata fiinta.
Da... si aici avem cazul fericit, cand nu auzi povesti cersetoare de bani, cand nu asculti manele, cand nu esti inghiontit sau calcat pe picioare, cand esti lasat sa iesi din metrou fara sa se urce disperarea pentru un loc pe tine. Lista poate continua si o stim cu totii. S-a scris un ghid al nesimtitului. Oare stie toata lumea de el?
Te enerveaza gandul ca la serviciu vei respira aer... conditionat, dar trece si asta.
Pana atunci... ziua buna!

Niciun comentariu: