"inca nu ti-am cantarit bucuria sanului tanar si alb
inca nu ti-am scobit spinarea cu carbune si pofta de antici
inca nu ti-am dezvelit pudoarea cu cuvinte aprinse si curiozitate de carturar.
si pentru ca deja ma astepti
un pic surprinsa, ce-i drept,
in cautarea mea
de ieri si de maine."
De ce oricine sa inceapa femeia? De ce oricine sa aiba bucuria sa guste din ea? De ce tu sa o creezi prin puncte si linii cu un amarat de carbune? De ce sa fie a tuturor si in particular a nimanui? De ce sa nu aiba pudoarea in camera in care tu o saruti si o mangai, in patul in care o despletesti si o sacrifici trupului tau dornic de ea? De ce sanu-i alb sa prinda contur din urme negre lasate de tine pe hartia zilei... sau a noptii? De ce sa vrei totul dintr-o data si sa nu o lasi eterna necunoscuta? De ce sa nu vrei doar buze si atat? De ce sa nu vrei sa atingi cu privirea doar rochia de voal ce-i invaluie goliciunea cu care si asa o descoperi cand inchizi ochii si ti-o imaginezi a ta? De ce sa nu o dezbraci doar pentru o clipa in care ii simti parfumul cand treci pe langa ea pe strada? Ea nici macar nu te observa pentru ca gandurile ii sunt prea diafane si tu esti un biet nenorocos care i-a cazut in plasa.
De ce sa te astepte ea cand stie ca asteptarea ta arde si mai tare tamplele? Ti-ai scaldat talpile in laptele albului corpului ei de dimineata pentru a-ti racori si cuminti pofta de ea, de ce mai crezi ca ea te-ar cauta? Ea e vipera cu venin de iubire, vraja otravita cu atingeri de vant...
Si toate inca...
De ce sa nu ramana pentru o viata "inca", sa nu descoperi niciodata sanul pentru ca in mana ta il creezi intruna, in palma ta el are mereu alta forma si se naste cu fiecare framantare mai strapungator... De ce sa nu alunece degetele tale calde pe curbarea de lira mereu in alt fel? De ce nu ai sculpta zi de zi, noapte de noapte si apoi sa devina totul ceva neatins, ca o daramatura in mainile mesterului Manole? De ce nu inchizii ochii sa ii sugi seva pornita din noaptea ta de dragoste cu ea? Iar apoi sa vina seceta iar si tu sa vrei iar sa o creezi. Azi altfel.
Si inca nu o stii, si inca o vrei, si inca nu ai habar ce te asteapta, si inca o iubesti, si inca ei nu-i pasa, si inca te chinuie farmecul ei cand trece si nici macar nu trimite spre tine o floare de nufar.
Si pentru ca ea deja e a ta, si pentru ca ea te adora in ea cu frica de sfarsit, si pentru ca ea face amor cu tine in viitorul trecut, intruna alertand oprirea timpului cand e cu tine... Si pentru ca atunci cand priveste dimineata spre fereastra, cu sanul dezvelit, asteptand si cealalta jumatate, tot pe tine te are in asternuturile ravasite, in parul aiurea rasfirat, in pijamaua desuchiata si in buzele penetrate de dintii tai delicati...
Si daca nu e asa, nici nu vreau sa fie... Si daca nu te contrazic, nici macar nu am incercat... Si daca e opusul a ceea ce ai gandit ma bucur sa fiu eu continuarea ta, macar odata... Ma bucur ca e "ceva" ce numai eu vad si tu esti prea durut de cuvinte ce ma indragostesc de iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu