Painea cea de toate zilele

Pentru ca ieri ma apucase inflacararea si povesteam unui prieten cum am simtit eu urmarile comunismului in anii copilariei, mi-am adus aminte de cozile la care stateam sa cumparam paine.

Faceam cu randul cu sora mea si mergeam cam 1.5 km din varful dealului la brutaria de la piata. Era un mare chin pentru niste copilasi, dar era o indatorire si trebuia sa o dobandim, ca niste copii ascultatori. Daca se termina painea, asteptarea se prelungea pana ce mainile muncitoare scoteau alte dolofane rumenite din cuptorul de caramida in care ardeau flacari ce ne faceau si pe noi sa nadusim. Dar ce bine era cand afara era frig. Mirosul acela mi-a intrat in nari pentru totdeauna. O vraja. Toata magia se desfasura dincolo de ferestruica "ghiseu" prin care se facea comertul. Dincolo, oamenii albiti de faina, imbracati in haine imaculate, roboteau cu acea coca. Vedeam cum se rastoarna saci cu faina si se ridicau valatuci de particule albe, fine. Apoi drojdia, sarea, apa si incepea sa se roteasca un malaxor (cred ca asa se numeste) in marele cazan de aluminiu. Coca era impartita pe bucatele si era cantarita in contrabalans cu un fel de castron tot din aluminiu, dupa ochi mai mult, nu cu un gramaj precis.

Iar noi asteptam... si asteptam. Era ca un fel de beci intunecat holul acelea unde sufletele se adunau sa isi cumpere imbucatura de baza a zilei. Totul se lumina dincolo de acea ferestruica. Totul capata forma si, mai ales, de acolo pornea ispita mirosului de miez aburind.

Ma bucur ca acum, desi brutariile s-au inmultit, painea se face tot pe vatra si toata bucurestenimea care trece pe Valea Prahovei inspre desfatarile muntelui, se opreste sa cumpere nemaipomenita paine facuta la noi.

Datorita painii din orasul meu am scapat si de o amenda pe traseul lui 41, transformata intr-o spaguta de 20 RON. Aveam 30 si ceva lei la mine si nu faceau de o amenda platita pe loc si, pentru ca "tare buna era painea de la mine din oras", tanti m-a scutit de un proces verbal. Hiu... ca bine le mai potriveste Cel de Sus cateodata. A nu se intelege ca aveam o obisnuinta in a circula "pe naspa". Cu o zi inainte imi expirase abonamentul. Prima data cand uitasem sa imi reincarc cardul. Eu si norocul ;))