Zapezi mari

Am primit ceva critici si mi le-am insusit, ca urmare o sa fac cateva adaugiri la cele de mai jos. Mesajul meu a fost gresit perceput, ceea ce mi-a dat de inteles ca nu am facut un articol complet despre acest subiect, in dorinta de a sublinia anumite comportamente.

Ma aflu la birou. La biroul unde bate, nici viscol, nici briza, ci un nesuferit de aer conditionat care imi strica sanatatea. Si bate si la figurat un vant de iarna care a "speriat" corporatia. Lumea si-a pus cizmulitele la uscat pe calorifere si lucreaza de acasa. As spune ca e un pretext, dar cine poate...

Drept sa spun, a fost al naibii de fain sa vin de dimineata la munca. La fel cum a fost sa ma plimb aseara pe strada, in timp ce ningea cu galeata. Zapada a tras iar de colturile gurilor in sus. De dimineata, caldut, soarele rasarea si facea zapada sa arunce luminite-luminite. Se mergea in sir indian, fara nervi, fara injuraturi. Statia de metrou Victoriei era ticsita. Ticsita de o rumoare iernatica. Soseaua era curata, trotuarul arata destul de bine. Deci? Care-i scuza?

A nins frumos aseara si, vai, pacatosii de noi, cei ce inca iubim iarna, am fost tare incantati. Acuzatorii sa se abtina, insa, atat timp cat nu au pus umarul sa ajute cumva pe cei ce, intr-adevar, nu prea au cum sa iasa din zapezi. Dar aici vroiam sa ajung. Cu cat sunt platiti niste amarati de prin sate sa se planga in direct pe Realitatea de situatia lor dusa pe apa sambetei din cauza zapezilor? Sau cati sunt cu adevarat neputinciosi in fata vremii de acum? Pentru ca, sincer, nu cred ca nea Ion, taran cu frica Lui Dumnezeu, nu a dat niciodata zapada din fata casei. A dat-o, dar acum asteapta autoritatea si jandarmul. Curios, nu? Si hai ca nea Ion o fi, saracul, ingropat in zapada, dar nu are si el vecini? Vecini din aia pe care i-a ajutat cu o cana de lapte cand nu aveau ce manca. Dar de unde atata bunavointa? De unde atata milostenie pe capul romanului din ziua de azi care nu stie cum sa isi numere mai putini pasi pe zi, ca dehh... are masina? Parca ne-am nascut, fratilor, in masini si cu laptopul in brate. Cineva, acum vreo 2 saptamani, statea cu laptopul in masina si dadea indicatii altcuiva la birou, pentru o comanda. Si ce sa faca biata faptura, cu ce sa ajunga la serviciu? Ahh... cu metroul? Daaa... exista si asa ceva. Stii tu, cartitele alea de misuna zilnic pe la subteran? Ai facut si tu parte din categorie acum cativa ani. Nu, dar faptura asteapta sa vina cineva sa ii dezapezeasca straduta, sa poata iesi din marea incurcatura. Pai prin '54, spunea o doamna, au iesit oamenii din casa cu lopeti si si-au facut unul altuia viata mai usoara. Nu au asteptat sa pice para malaiata de la imparatie. Si erau vremuri grele. Ei... si o sa-mi spuneti ca acum suntem la oras, ca nu mai sunt acele vremuri, ca sunt oameni angajati sa faca asta. Ei bine, dragii mei, stati in orasul vostru pana n-o sa mai fie paine pe masa si pana v-o urca zapada la etajul 5!

Mai sunt si oameni bolnavi, care sunt neputinciosi si Doamne ajuta sa scape cu bine, dar hai sa lasam fatalitatea asta deoparte si sa punem umarul faptic, nu sa clantanim din gura. Am citit despre niste iubitori de munte, care s-au echipat adecvat, au luat masina si in loc sa-si miste funduletele spre partie, au plecat spre Ramnicu Sarat, au cumparat cele ce au considerat a fi necesare si le-au dus oamenilor. Iar pentru cei ce vor sa dea o mana de ajutor, inca se poate: http://www.carpati.org/forum/altele-12/ture_de_ajutor-3262/

Dar nu ma surprinde ca cei ce stau in casa si le e bine, sunt indignati ca masina le e inzapezita. Si nici ca cei de la tara, care se plang ca de sfarsitul lumii ca sunt uitati de lume sunt, de fapt, oameni care au un telefon la indemana, la care cineva a ajuns sau care nu sunt in situatie critica. Omul cu adevarat nevoias nu va fi auzit la televizor. Atata victimizare si atata leneveala! Da, la japonezi se poate pentru ca oamenii aia nu au numai fonduri, dotari, au si spiritul de intrajutorare si nu se dau loviti cand e vorba de munca. Dar la noi... ei bine, la noi, daca asa vrea Domnul, sa murim inzapeziti, apai asa sa fie, ca e voia Sa.

Bineinteles ca nu voi ierta nici cealalta "oaste", ramasa, saraca, stupefiata (a se intelege fara vlaga in intreprinderea unei actiuni demne de o situatie de urgenta). As vrea sa-i dau cu fundul in zapada pe toti dezapezitorii cu firmele si licitatiile lor. Lor le creste funduletul, la fel ca si parlamentarilor, iar contributia noastra la banul public se cunoaste doar in burtile lor care au luat ceva zeci de centimetri in plus. Nu mai zic de nesimtirea unor declaratii facute de la prea marii care si-au gasit de curand sau nu chiar functii in Guvern. Si nu mai zic de lipsa lor de actiune si de implicare pe masura implicarii noastre in impozitele si taxele care curg cu nemiluita. Pe drept se revolta lumea si se intreaba unde le sunt banii, de ce o amarata de dezapezire costa niste fabulosenii de sume si de ce un nou prim ministru isi plimba ifosele pe la noile cabinete in loc sa aiba grija de poporul asta care ii asigura catarama de firma de la pantalonii cu dunga. Tare sunt curioasa cum or sa arate cu cizme de cauciuc alde Base, Ungureanu si nelipsita Ilenuta dupa ce s-or topi zapezile. Sa le facem cadou niste vasle?

Va rog sa ma scuzati daca nu am scris despre 14 februarie, dar ziua asta este doar o zi de februarie si atat. Il astept pe Dragobete, ca e de-al nostru. Halal natie mai suntem uneori!