Ce bine ca m-am nascut in singura tara in care "dor" are un sens! Cel mai plin. Inchipuiti-va ce bogati suntem cu aceste trei litere legate in plus in vocabular, numai ale noastre, numai de noi stiute.
La inceput stiam de dor din versuri pe care nu prea le pricepeam. Dar am aflat si eu mai tarziu ce inseamna pentru suflet. Porneste din departari temporale si spatiale. Si simtim cateodata ca e direct proportional, cel putin cu distanta dintre punctele implicate. Se naste din iubiri mari si frumoase, din obisnuinte binecuvantate, din vise care asteapta. Dorul e al sufletului si inseamna sa-ti fie cineva drag tare. Chiar si pe nepusa masa. Sau ceva, dar nu-i la fel. Sau o amintire. Dorul nu-i de colea. Nu e euforic. Vine in portii prelungi. Si asteapta. Undeva departe.
Dorul aduna toate timpurile in micimea lui de cuvant: trecutul pe care vrei sa il regasesti, prezentul simtirii, viitorul pe care-l speri si veghezi. Si chiar daca ti-e dor de ceva ce nu va mai fi, tot exista viitor. Viitorul cand nu-ti va mai fi asa dor.
M-am trezit la un moment dat in mijloc de noapte, am citit ceva si am ras. Radeam si nu stiam ce sa spun. Reciteam: simteam doar o caldura si o seninatate in mine. O revarsare de necuvinte, de muguri, de sori. Si nu mai eram acolo unde ma trezisem. Nu cu gandul si cu sufletul. Si am simtit o strangere de mana. O mare fericire. Intr-un final, mi-am spus: "sa stii ca exista dor!".
Dar dorul e mai mult. Si mai trist. Un soi de durere. Dor de ceea ce am pierdut si nu vom mai avea vreodata sau de un viitor neimplinit inca. Dar timpul alina, si chiar de dorul sfasie, nu va mai durea asa rau. De curand citeam despre asta in Jurnalul Oanei Pellea (grozava scriere). Spune ea: "Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos si de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare pana la lacrimi. Am melancolia unor locuri pe care le-am vazut si care nu sunt de pe lumea asta. Poate de aceea din cand in cand deschid geamul si, uitandu-ma la cer... zbor." Si m-am uitat inlauntrul meu. Mi-am dat seama cu cata bucurie ma umplu regasind oameni din trecut, dar si pe cei din viitor. Da, pentru ca imi doresc si eu un viitor implinit de oameni mai frumosi. Oricand, oriunde, vom insemna ceva pentru cineva. Si de aici totul. Iar acum mi-e dor tare de o intoarcere. Si e un val pe care nu vreau sa-l stavilesc. Acea blandete care ma face sa zambesc intruna, fara motiv.
Si mai e ceva: "dor" e in "dorinta", e vrere, tot ce aduna omul mai viu in traire. Te uiti grav in jur si te intrebi daca lumea mai e in stare de dor...inte. Eu cred: inca da! Dar e "inca".
Dar dorul e mai mult. Si mai trist. Un soi de durere. Dor de ceea ce am pierdut si nu vom mai avea vreodata sau de un viitor neimplinit inca. Dar timpul alina, si chiar de dorul sfasie, nu va mai durea asa rau. De curand citeam despre asta in Jurnalul Oanei Pellea (grozava scriere). Spune ea: "Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos si de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare pana la lacrimi. Am melancolia unor locuri pe care le-am vazut si care nu sunt de pe lumea asta. Poate de aceea din cand in cand deschid geamul si, uitandu-ma la cer... zbor." Si m-am uitat inlauntrul meu. Mi-am dat seama cu cata bucurie ma umplu regasind oameni din trecut, dar si pe cei din viitor. Da, pentru ca imi doresc si eu un viitor implinit de oameni mai frumosi. Oricand, oriunde, vom insemna ceva pentru cineva. Si de aici totul. Iar acum mi-e dor tare de o intoarcere. Si e un val pe care nu vreau sa-l stavilesc. Acea blandete care ma face sa zambesc intruna, fara motiv.
Si mai e ceva: "dor" e in "dorinta", e vrere, tot ce aduna omul mai viu in traire. Te uiti grav in jur si te intrebi daca lumea mai e in stare de dor...inte. Eu cred: inca da! Dar e "inca".
Are Tudor Gheorghe un cantec care aduna toata frumusetea acestui cuvant si a neamului romanesc. Iar eu inchei cu el, alte cuvinte fiind sarace de acum:
"Mi-a fugit dorul de-acasa, dorul
Cat a fost vremea frumoasa, dorul
Si-a fugit cam dezbracat
L-a prins vremea rea plecat
Si mi-e teama c-a-nghetat, dorul..
Dar s-a-ntors la saptamana, dorul
Cu trei flori de gheata-n mana, dorul
Jumatate nins cu nea, jumatate viorea
Parca leganat de-o stea, dorul...
Partea jumatate ninsa, dorul
S-a topit de steaua-ncinsa, dorul
Si din dorul calator a ramas doar dorul dor
Numai lacrima si zbor, dorul..."
Cat a fost vremea frumoasa, dorul
Si-a fugit cam dezbracat
L-a prins vremea rea plecat
Si mi-e teama c-a-nghetat, dorul..
Dar s-a-ntors la saptamana, dorul
Cu trei flori de gheata-n mana, dorul
Jumatate nins cu nea, jumatate viorea
Parca leganat de-o stea, dorul...
Partea jumatate ninsa, dorul
S-a topit de steaua-ncinsa, dorul
Si din dorul calator a ramas doar dorul dor
Numai lacrima si zbor, dorul..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu