Azi

Azi imi vine sa-mi ies din mine. Sa-mi zbor creierii cu aer tare. Cu ceva muzica la pian si cu ritm de ropot. De ropot de cai. Azi nu as vrea decat sa fiu. Si sa dansez cu mine. Doar cu mine. 

Azi nu vreau gandurile altora, nu vreau s-ascult de nimeni. Nu vreau sa raspund la telefon. Azi vreau sa uit toate povestile auzite. Ma simt prea plina de povesti. Prea. Si vreau sa ma descarc ca un fulger. Ce-as lua cu mine daca as fi o tornada? Nimic. Nimic! E bine sa te simti gol. Si tornada. Sa te-nfurii. Sa mai stergi din rautatile si mizeriile de pe Pamant. Si pe ale tale. Sa te scurgi ca o ploaie. Ca un rau. Sa plangi ca el.

Azi port rosu. Rochita mea rosie care amageste pe toata lumea. La 6:48 erau 13 grade in Suceva. De ce la ora aceea? Dormeam asa de bine! Aseara mi-am tuns bretonul singura. Aiurea. Asa cum era si inainte. Si azi am pus rochita rosie sa se potriveasca cu bretonul meu reinventat. Ca o primavara. 

Pulseaza melodia asta in mine. In timpanele mele visatoare. Simt si cald, si rece. Sunt. Nici trista, nici vesela. Azi sunt aievea. Doar cu urme de melodie in timpane. Azi nu vreau nici sa zambesc, nici sa plang. Tac. Si as tacea. As vrea o zi in care sa tac. Si apoi sa vorbesc din nou cu mai mult drag. 

Azi am terminat de recitit Jurnalul. A doua oara consecutiv. Si sunt plina de ea, de Oana. De fapt, de mine. Si uite ca nu sunt singura, dar azi vreau sa fiu cu mine. Azi simt o melancolie. Dar mi-e goala mintea de amintiri. Si nu vreau vesti. M-as invarti sa ametesc. Sa vad cer de jur imprejur. Si sa am stanci aspre sub picioare. Sa simt cat de puternica e lumea. Si eu sa fiu slaba. Sa ma zgarii in talpa. Ca sambata, cand am mers prin apa raului. 

Azi mi-as desface pieptul. Cateodata simt nevoia sa scot din piept tot ce e carne. Sa-mi trozneasca coastele. Si apoi, sa iasa de acolo fluturi. Asa cred eu, ca ar iesi fluturi. Fluturi din suflet. 

Azi am sa pictez din nou. Si melodia cu pian sa se repete. Sa sune tare, sa nu mai aud strada. Sa ma aud pe mine: gandurile si bataile inimii. Sa-mi aud sentimentele cum se calca in picioare in mine. Azi vreau sa ma ninga mult. 

Nu sunt furioasa. Sau sunt. Dar nu pot spune exact. Din prea multa prietenie. Lumea vrea prietenie. Ce trist! Eu vreau sa urc in mine. In afara mea. Si sa ma ninga. Da, iar. Azi simt ca stiti prea mult. Si v-as sterge mintile. As pune in loc de ele un sunet de muzicuta. Si v-as invarti si pe voi, s-aveti in jur numai nori, si cer, si vise, si inserare. Mult violet. Si verde. Ca in acea fotografie ce imi place mie tare. 

Azi vreau o scara pana la stele. Si de acolo sa zambesc amar, uitandu-ma in jos. Sa ma rostogolesc de acolo pe bolovani albastri, inoptati si infrigurati. Si sa ascult cum canta soarele. Sa-mi trimit glasul pe pamant intr-un minut si jumatate. 

Azi as vrea sa am din nou 8 ani, sa zburd cu Steluta. Sa-mi fie frica, dar sa simt ca imi zboara vantul prin par. Sa se-nsire pamantul sub picioarele ei. Si eu sa alerg din calea prezentului. Azi vreau sa zburd cu acea manza cu stea in frunte. Ca atunci.

Nu-i nimic de inteles. E doar azi. Si nu am nimic. Dar imi place o melodie, sa o ascult tare in timpane, in pieptul cu fluturi: http://www.youtube.com/watch?v=9MUA9hoDa40

Maine? Nu stiu.

"Dorul calator"

Ce bine ca m-am nascut in singura tara in care "dor" are un sens! Cel mai plin. Inchipuiti-va ce bogati suntem cu aceste trei litere legate in plus in vocabular, numai ale noastre, numai de noi stiute.

La inceput stiam de dor din versuri pe care nu prea le pricepeam. Dar am aflat si eu mai tarziu ce inseamna pentru suflet. Porneste din departari temporale si spatiale. Si simtim cateodata ca e direct proportional, cel putin cu distanta dintre punctele implicate. Se naste din iubiri mari si frumoase, din obisnuinte binecuvantate, din vise care asteapta. Dorul e al sufletului si inseamna sa-ti fie cineva drag tare. Chiar si pe nepusa masa. Sau ceva, dar nu-i la fel.  Sau o amintire. Dorul nu-i de colea. Nu e euforic. Vine in portii prelungi. Si asteapta. Undeva departe.

Dorul aduna toate timpurile in micimea lui de cuvant: trecutul pe care vrei sa il regasesti, prezentul simtirii, viitorul pe care-l speri si veghezi. Si chiar daca ti-e dor de ceva ce nu va mai fi, tot exista viitor. Viitorul cand nu-ti va mai fi asa dor.

M-am trezit la un moment dat in mijloc de noapte, am citit ceva si am ras. Radeam si nu stiam ce sa spun. Reciteam: simteam doar o caldura si o seninatate in mine. O revarsare de necuvinte, de muguri, de sori. Si nu mai eram acolo unde ma trezisem. Nu cu gandul si cu sufletul. Si am simtit o strangere de mana. O mare fericire. Intr-un final, mi-am spus: "sa stii ca exista dor!".

Dar dorul e mai mult. Si mai trist. Un soi de durere. Dor de ceea ce am pierdut si nu vom mai avea vreodata sau de un viitor neimplinit inca. Dar timpul alina, si chiar de dorul sfasie, nu va mai durea asa rau. De curand citeam despre asta in Jurnalul Oanei Pellea (grozava scriere). Spune ea: "Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos si de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare pana la lacrimi. Am melancolia unor locuri pe care le-am vazut si care nu sunt de pe lumea asta. Poate de aceea din cand in cand deschid geamul si, uitandu-ma la cer... zbor." Si m-am uitat inlauntrul meu. Mi-am dat seama cu cata bucurie ma umplu regasind oameni din trecut, dar si pe cei din viitor. Da, pentru ca imi doresc si eu un viitor implinit de oameni mai frumosi. Oricand, oriunde, vom insemna ceva pentru cineva. Si de aici totul. Iar acum mi-e dor tare de o intoarcere. Si e un val pe care nu vreau sa-l stavilesc. Acea blandete care ma face sa zambesc intruna, fara motiv. 

Si mai e ceva: "dor" e in "dorinta", e vrere, tot ce aduna omul mai viu in traire. Te uiti grav in jur si te intrebi daca lumea mai e in stare de dor...inte. Eu cred: inca da! Dar e "inca".

Are Tudor Gheorghe un cantec care aduna toata frumusetea acestui cuvant si a neamului romanesc. Iar eu inchei cu el, alte cuvinte fiind sarace de acum:

"Mi-a fugit dorul de-acasa, dorul
Cat a fost vremea frumoasa, dorul
Si-a fugit cam dezbracat
L-a prins vremea rea plecat
Si mi-e teama c-a-nghetat, dorul..

Dar s-a-ntors la saptamana, dorul
Cu trei flori de gheata-n mana, dorul
Jumatate nins cu nea, jumatate viorea
Parca leganat de-o stea, dorul...

Partea jumatate ninsa, dorul
S-a topit de steaua-ncinsa, dorul
Si din dorul calator a ramas doar dorul dor
Numai lacrima si zbor, dorul..."