Totul a inceput cu o omleta, pe la 6 dimineata. Sau sa zic de vinul cristalin cu aroma de fraguta de cu seara, cel din gradina de la Giurgiu? Sase capete de oameni laudarosi cu noile achizitii toamna iarna de echipament de munte sh sau, dupa puteri, imprumutate. Eu am adormit palanga in seara cu pricina, asa ca parte din cunostinta membrilor expeditiei nu am prins-o. Nu ma mai duceau obloanele asa ca, pe la 12, pe patul inventat din saltele de munte, am adormit ca un prunc leganat in iesle. A venit si mandrutul mai incolo, cu aceeasi placere sa ma auda vorbind prin somn si am dormit ca la pensiune.
Pe la Comarnic, popas de banane, paine de la mama de-acasa calie si gustoasa, o vorba cu parintii si hat, o-ntindem pana-n Simon, de unde parasim masinile. Si urcam noi padurea, dam in luminisuri, iar padure, iar frig, pauza, mancam, inghetam, curg alunele, se culeg alunele, facem schimb de ani si de stiluri de mancat si pornim iar. Trecem tristi printr-o padure asuprita de drujbe si o luam mintenel pana la refugiul Batrana, dupa ce am strabatut plaiul lui Lom. Intalnim si zapada, ne afundam cu picioarele in ea, o ocolim, o indesam in bocanci pe alocuri, spunem plamanilor: "Traiti, ca de aia sunteti!" Pai cand ne apropiem de refugiul de la Batrana, frigul si vantul nu se mai inteleg care sa fie mai tare, asa ca se iau de mana si da-i cu vajaitul, iar mie imi curg narile ca la cismea. Lui Tudor ii dau lacrimile si imi dau seama ca nici eu nu sunt departe. Ne schimbam hainele cu altele si raman cu Cata sa dam ture prin semisfera vargata in rosu pana apare si restul trupei inghetate la comanda. Dupa ce ne infofolim, schimam eugenii si ne incurajam, pornim contra vantului si incepem sa mergem pe creasta Batrana spre Padina prin Saua Strunga. Ca departe mai e si eu credeam ca e colea! Vantul ne-mpinge din spate, soarele incepe sa asfinteasca rozaliu, culmile se ingalbenesc de caldut ce le e, conuri simpatice de brad se intepenesc in poteca si rezista, rezista, ceea ce facem si noi. Ne luam de mana, impartim bucuria, ne suflam nasul la mana pentru ca servetelele devin inutile si pasim incotosmaniti pana la ultimele dare ale soarelui. Apare luna care incepe sa ne faca umbre pe zapezi si ajungem la refugiul din Sa, de unde iar ne adapostim de vantulescul aflat in post in seara asta. Coboram juma la frontala, juma nu, si ne reunim cu restul gastii la cabana.
Aici da-i cu ceai, da-i cu ciorba calda, da-i cu legume si cu mamaliga, da-i si cu bere, vin si palinca si gata-i treaba. Bine, eu nu toate, eu mai cumintel si mai sanatos, ca asa mi-e mie viata pasnica si cumpatata. Si mai da-i cu cantece de munte, cantate cu chitari si voci tantose, in sala de mese, in necazul sau spre bucuria celor de-acolo. Camera imi place, fac un ad hoc cu fetele, dupa care coboram la inca o runda de cantare si gata. Se rupe firul, asa ca imi iau Erikul sau el pe mine, nu stiu prea bine, dar ne e somn, asa ca imbratisarea si la culcare, copii! Pe la vreo 2, galagie. Pe la vreo 4, alta galagie. Si e cu troznituri, ceva injuraturi, chitara cade pe podea suparata, oamenii se trantesc in paturi nemultumiti, unii suparati rau pe viata de la licori, altii chicotesc si incepe sforaiala. Nu ca nu incepuse si de cum ne-am dus noi cu orele in urma, la 2 minute dupa uciderea becului, dar acum se zguduie de deasupra. Din cand in cand, mai auzim pe Anisoara cum spune: "Da-te mai incolo ca ma sufoc!" si asa pana dimineata pe la 9, cand hotarati, ne ridicam din pat. Mancam, bem ceiuc, ne-asternem la povesti si la depanat seara de peripetii si o pornim iar, dupa cativa fulgi veniti repede, dar doar in treacat, pe la cabana. Si ajungem iar in Strunga unde rucsacul mi-o ia la sanatoasa, noroc cu Dutescu ca mi-l recupereaza. Zabovim pret de un Snickers, se aduna si lumea si urcam spre creasta. Acolo e cu plans, dar plans de-mi ingheata lacrimile pe ochelari. Ma opresc cu Erik pentru a reface planul de imbracaminte, manuseala, caciuleala, fulareala, fleece-uiala si ce mai vreti voi si plecam, de mana ca si compatriotii nostri in jos, ca doar-doar om scapa si noi de rafuiala asta care imi usuca nasul pana in plamani. Eu cred ca narile mele falfaiau de-a dreptul acolo, dar nu prea ma opream nici din pozat pentru ca lumina era grozava. Cu optinteli, cu poze, cu cotit la stanga, cu tot cu asteptat... dam si de restul lumii, impartim o prajitura cu caramel si nuca tinuta ascunsa pana atunci si iar drum.
Eeii... de aici, din prima, ajung ultima, dar mi-e drag. Pozam rauri inghetate, eu iau trante, dam ocolisuri, ne minunam in padurea cu lumini copacesti. Si trece timpul, si ne strunim picioarele pe gheata dinspre Moeciu, sperand ca odat-odat om scapa si noi de ea. Tudor face prezenta, noi tot facem absenta, dar ajungem si noi. Cu o pietricica, cu un con viteaz, cu buzele imbalsamate, fericiti si multumiti de tura asta nebuna, nebuna.
La pensiunea Luminita, prajituri buuuune. Dar ce bune! Am comandat 2 randuri, dupa mult prea laudatul prim rand din partea casei. Am lasat pensiunea fara stoc. Pai placintele alea cu branza dulce si cu mere au fost moarte-n bibilici. Nu mai zic de ciorba si de bulz, ca ne-au dat peste cap, halehap. Pe final, am bagat si-un ping pong mic, dupa care, fir intins pe Bran-Targoviste-Bucuresti. Eii... dar peripetia cat pe ce sa ne dea planurile voiniceste peste cap. Noroc cu Anisoara ca vede calul in mijlocul strazii, legat la picioare, saracul. Il asteptam milosi si cu ganduri nu prea bune pentru stapanul lui, sa treaca strada si ne bucuram ca nu ne-am cocotat pe bietul animal.
Ajungem si noi, pe la un 10 asa si cam asta fuse. Cu bune si numai bune, am urcat primul meu traseu in plina iarna, desi anotimpuri am intalnit vreo 3 pe parcurs. Genunchiul meu smiorcaie, dar e fericit, la fel ca si stapana. Amintirile se aduna frumoase, gramajoara de pietricele de pe munti creste vertiginos, parerile despre lumea asta se aprofundeaza, iar eu imi dau seama ca "acolo" e locul meu si al celor ca mine.
2 comentarii:
Data viitoare sa fie si mai lung is mai frumos si mai luminos si Mai Si!
Pai tu sa ne spui!
Trimiteți un comentariu